Criza actualã emite
idei pe care cu greu le-am putea imagina acum câteva luni. De exemplu, turiştii
care vor călători în Grecia vor avea nevoie de un „paşaport de sănătate”, care să ateste că nu au coronavirus, a declarat
ministrul elen al Turismului, Haris Theocharis. Îmi amintesc de primavara
anului 1990, da acum 30 de ani. România facea paşi micuţi în direcţia
deschiderii europe, iar ca liceeni mergeam în vacanţa de primavarã la Sofia.
Iar supriza era cã pe lângã paşaportul individual (o noutate) aveam nevoie şi
de o adeverinţã de sãnãtate. O birocraţie impusã, fãrã nici un contol sanitar
posibil de asigurat. Dupã un timp s-a transformat procedura în ceva şi mai sinistru,
îţi era oprit paşaportul dacã erai bolnav. Noroc cã a durat doar câteva zile
acea idioţenie. Sper sã nu ajungem acum la astfel de experienţe…
În altã ordine
de idei, Preşedintele Macron preciza cã avem nevoie de un plan de salvare european
echivalent cu 5-10 puncte din GDP-ul la nivelul UE. Atunci, de ce sã nu fim curajoşi şi sã mergem pânã
la capat cu integrarea europeanã? Dacã cerem direct un plan de 100 de puncte
avem un buget euro, atât de drag Franţei şi Germaniei, aşa cum precizam acum 5 ani, când ministrul francez al Economiei era Emmanuel
Macron. Bulgaria şi-a dat seama recent de aceastã tendinţã şi forteazã o
aderare acceleratã la zona euro, de fapt
o a doua aderare la UE.
Mã bucur sã
constat cã discuţia despre viitorul UE prinde în aceste zile. Contextualizarea
cu multilateralismul internaţional este o necesitate, aşa cum a fost prezentat în urmãtoarele
materiale :
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu