În editorial de astăzi din Făclia, prezint importanţa optimizării statutului de membru UE pentru România
----
Exista
o perioadã când România se vãita
mult. Era însă o abordare care dorea să provoace compasiune la mesaje de genul
"comunismul ne-a bătut în cap", "economia românească nu este
adaptată unei piețe deschise" sau chiar "avem nevoie de bani pentru a
ne moderniza". Nu de puține ori însă aveam și șmecheria româneascã, adãugând
expresii precum "noi știm mai bine aici, fiindcă România e a
noastră", "există o coaliție împortiva României" și fantasma
"chiar dacă am intrat mai târziu în UE, noi suntem mai europeni decât
vesticii".
Încercați un joc imaginar la nivel micro. Să
zicem cã un nou coleg vine la compania unde lucrați cu această atitudine. Îmi
ziceți cam ce impresie face?
Dar să lăsăm trecutul unde este și să constantam - din nou - că unde am ajuns
este decent, adică în UE și în NATO, mai pe înțelesul tuturor. Dacă la nivelul
alianței de securitate, România a atins maturitatea
unui stat membru, să discutăm un pic despre UE. Crizele recente ne-au adus în
față unei oportunități istorice, aceea de a intra în normalitate. E
asemănător cu cazurile Spaniei și Portugaliei, țări intrate în UE în anii '80,
cu mari probleme la vremea respectivã. Căderea zidului Berlinului și
deschiderea spre Est a structurii europene a dat posibilitatea Spaniei să își
consolideze aparteneța la spațiul european. Nimeni nu mai privește acum cu
suspiciuni abordarea ibericilor.
Acum vreo 15 ani l-am întrebat pe un spaniol care a fost cheia, iar mesajul a
fost de o simplicitate alarmantă. "Am început să ne organizăm, să
identificăm proiectele strategice în special de infrastructură și să gândim ca un stat membru. Am avut o
abordare axată pe dezvoltare, în care am alocat buget național consistent unde
era necesară complementaritate la fondurile europene".
Când vorbim de UE avem doi piloni fundamentali, cel al fondurilor europene, dar
și cel - în special - al politicilor europene. Deși nu pare spectaculors, în
fond legislația și regulile sunt tehnice, aici o țară demonstrează maturitatea.
Voință politică este importantă, dar expertiza tehnică devine crucială.
România are o prioritate în a avea mai mulți experți în Ministerul Fondurilor
Europene și acest lucru este bun. La paritate însă, la fiecare expert de
fonduri, României îi trebuie un expert pe politicile sectoriale. Da, sute de
experți...
Programul de Euroconsilieri, lansar în 2002, a fost mănușa de expertiză pentru a duce practice România în UE. S-a
bazat pe promoțiile care au început studiile europene la Cluj sau București. Ne
amintim că prima Facultate de Studii Europene din România a fost lansată la
Cluj în 1995.
Președinția românească a UE din 2019 ne-a arătat ce important este să
ai resursa adaptată pentru a juca la vârf în multilaterala europeană, dar
și să fim organizați pe măsură. E imperativ să clădim țesutul instituțional de
expertiză. Vestea bună, că trebuie și un vector de comunicare materialist, prin
expertiză europeană vom avea mai bun mecanism de absorbție a fondurilor
europene.
Apropo, noi că români trebuie să lansăm procedurile de a deveni mai eficienți
la nivel european. În naivitatea noastrã, chiar credeți că alte țări europene
vor avea interesul să ne formeze și să ne propulseze în topul influenței
europene?
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu