Parcă a fost ieri... Au trecut 20 de ani de la înființarea Clubului "România-UE" Bruxelles. Câteva cuvinte despre acest eveniment în articolul semnat astăzi în Ziarul Financiar.
----
De-a lungul ultimele 20 de ani
au fost diverse interacții între românii care lucrează în afacerile europene și
instituțiile Statului Român. Este de remarcat Clubul ˝România-UE˝ Bruxelles,
din perioada 2003–2008, dar și GrupRomânia, din perioada 2009–2010. Majoritatea
acțiunilor și proiectelor au dinamizat relaționarea între români cu scopul de a
eficientiza statutul României ca membru al Uniunii Europene.
În calitatea de inițiator și
fondator al Clubului ˝România-UE˝ e interesant de reanalizat acel moment,
pentru a avea forța în a identifica noi soluții pentru continuarea proiectului
european al țării noastre. Existau deja atunci români în
Bruxelles-ul european, dar încă reprezentau apariții „exotice”. Îmi făcea
plăcere când întâlneam un român cu care puteam schimba o vorbã, o idee, despre
România și despre aderarea țării noastre la UE. Printr-o conjunctură
favorabilă, mă întâlneam destul de des în acea perioadã,
cu profesorul Vasile Pușcaș, pe atunci Ministrul Delegat la
Ministerul Integrării Europene - Negociator Șef la Uniunea Europeană. Îi
povesteam că nu sunt singurul român care lucra „în sectorul privat din
Bruxelles-ul european”. Hotărâsem atunci să lansăm o primã idee - „să construim
un prim pod de comunicare” între „România instituțională” și românii din
Bruxelles-ul european. Prima discuție avea loc pe 23 aprilie 2002 și o putem
considera ca fiind prima întâlnire a românilor din mediul afacerilor europene
de la Bruxelles. Am continuat să organizăm întâlniri, cam o dată la 3 luni.
La cea din februarie 2003, la
care au participat domnii Vasile Pușcaș, Vasile Dâncu și Lazãr Comănescu
cred că ne stransesem vreo 60 de persoane. Aceștia însă nu eram toți. Dețineam
o lista mare de contacte, vreo 100 de nume, numită neoficial “lista
lui Dan”. Chiar dacă inițial nu credeam că trebuie să ne organizăm, am
considerat că e important să gestionăm succesul inițiativei, pentru a avea o
mai bună informare și comunicare în rândul comunității românilor din capitală
Europei. Astfel, pe 4 aprilie 2003 transmiteam primul mesaj în care menționam
înființarea Clubului “România-UE” Bruxelles.
Democrația Clubului a fost
pentru mine o prioritate. Proveneam, majoritatea, dintr-un sistem în care lumea
era suspicioasă și neîncrezătoare. Am hotărât atunci să avem 3 persoane care
coordoaneazã activitatea Clubului pentru un interval de 12 luni, urmând că cei
3 să își desemneze “șeful” între ei. Iar pentru a nu osifica sistemul, președintele, după
un mandat de 12 luni, nu avea voie să recandideze. Au venit și primele
alegeri pentru Club, pe 1 iulie 2003. 7 candidați pentru 3 locuri în Comitetul
Director - se pare că ideea a prins.
Inițiativa noastă nu era doar
ceva la nivelul formării unei rețele pasive de români, ci aveam încă de atunci
intenția de a deveni treptat o organizație care să emită idei și proiecte pe
relația Bruxelles–România. Pe 10 decembrie 2003 am formulat mesaje care au
ajutat mult acțiunile viitoare: „Membrii Clubului au accentuat necesitatea unei
informări prompte și susținute a publicului românesc asupra deciziilor la nivel
european și impactului asupra mediului economic și social din România. S-a
observat cu regret lipsa unei reprezentări a societății civile românești, a
actorilor privați sau regionali pe lângă instituțiile europene.”
Nu se poate vorbi de
organizație fără evenimente. Am luat inițiativa și am coordonat primul
eveniment extern al Clubului, în septembrie 2003, și l-am intitulat „Impactul
alegerilor din Parlamentul European din 2004 asupra procesului de lărgire a UE
- posibile implicații pentru România”. O mâna de oameni am început să lucrăm
împreună și am realizat un studiu pe această temã. Prin acest eveniment, cred
că eram printre primii care am început dezbaterea în România despre rolul
racordarii partidelor românești la realitatea doctrinelor europene.
În 2006 am lansat un proiect
complex, care a solicitat mult efort din partea echipei. Pornind de la
rezultatele unui sondaj de opinie al Clubului, realizat în perioada 12 martie –
22 aprilie 2006 asupra imaginii României în Bruxelles, Clubul “România-UE”
lansa o provocare pentru a identifica locul pe care România îl ocupă în cadrul
Europei lărgite și pentru a propune arii de acțiune de îmbunătățire a
contribuției României la proiectul european. Când am decis să demarăm acest
proiect nu ne-am imaginat enormul interes al colegilor europeni în a răspunde
chestionarului despre România. Într-adevăr, România este o țară despre care
multă lume în Bruxelles auzise și avea o opinie. Pe 28 iunie 2006 lansam
oficial studiul „Amprenta României” („Footprint România”) printr-o dezbatere în
incinta Parlamentului European. Dezbaterea animată de către Clubul „România–UE”
a reunit o largă audiență europeană interesată să cunoască punctul de vedere al
reprezentanților instituțiilor europene și al forurilor de decizie românești
față de rolul României ca stat membru UE.
Am dorit și noi să sărbătorim
intrarea României în Uniunea Europeană. Am vrut să ne strângem cât mai mulți
români la un loc în Bruxelles și să identificăm cum putem să „acționăm și noi
mai european”. În prezența primului comisar european provenit din România,
Leonard Orban, și a 25 de eurodeputaţi români, Clubul "România-UE" Bruxelles a
organizat pe 6 martie 2007 dezbaterea cu titlul: "Succesul românesc în
Bruxelles-ul european". Cu acest prilej am lansat în premieră studiul
„România în capitala Europei - de la
succes individual la un posibil succes global”. ECHIPA este tema centrală a
studiului, dar echipa în sens larg. Exista un succes individual al românilor în
capitala Europei. Dezbaterea pe care o lansam prin acest studiu era dacă putem
clădi pe viitor un succes global al României în capitala comunitară.
O
poveste interesantă, mai ales
pentru cei care au făcut parte din acea mișcare a românilor din Bruxelles-ul
european. Acum, majoritatea dintre aceștia sunt în continuare la
Bruxelles, lucrează în instituțiile europene ca functionari, unii au
decis să candideze pentru pentru Parlamentul European, iar alții să continue
activitatea în sectorul privat. Numeric, desigur, a fost o picătură… Să nu
uităm totuși că şi tinerii români care
au venit de la Paris
pentru a emancipa România la Revoluția din 1848 au fost tot în jur de 100 de
oameni….
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu