În articolul de astăzi din Făclia analizez cum s-a adaptat educaţia la cerințele contemporane.
--
Educaţia secolului al XXI-lea
ar putea fi caracterizată în trei cuvinte: tehnologie, practică şi mobilitate. Informarea şi studiul
ultimilor ani capătă o nouă culoare – de la zilele lungi şi obositoare în
biblioteci, tinerii studiază acum ore în şir de pe laptop, tablete, de pe
telefoane inteligente, având acces permanent la Internet, “răsfoind” publicaţii
online, enciclopedii virtuale şi bloguri pline de prospeţime.
Manualele clasice sunt tot mai
puţin utilizate. De exemplu, în Coreea de Sud s-a renunţat deja total la
manualul de școală tipărit. Informaţia digitală primează în preferinţele
surselor de informare, de unde şi eLearningul, un subiect din ce în ce mai
discutat.
Dascălii
au înţeles importanţa adaptării la profilul actual al tânărului şi la cerinţele
reale de pe piaţa muncii şi ale societăţii în care trăim. În sistemul clasic de
învăţâmânt studenţii sunt examinaţi şi datoritã activitãţii lor în mediul
Web, contribuţia pe platformele special destinate fiindu-le analizată
atent şi notată de profesor.
Tehnologia dar şi
“globalizarea pieţei muncii” a evidenţiat tot mai mult importanţa pregătirii
practice. Modelul educaţional german a fost luat ca şi exemplu pentru
statele europene. Accentul fiind pus pe practica la angajatori, în sistemul
dual, nume mari precum de exemplu Mercedes-Benz primesc până la 2.000 de
ucenici anual, din care apoi, majoritatea rămân să lucreze în companie.
Marile companii
internaţionale, corporaţiile, au un rol important în educaţie. „Sectorul privat
trebuie implicat. Este o responsabilitate socială”, sublinia încã de acum 20 de
ani Comisia Europeanã.
O
măsură importantă a UE a fost “Procesul Bologna“, o încercare de a
armoniza sistemele de învăţământ naţionale prin crearea condiţiilor pentru
mobilitate. Astfel a fost necesară implicarea din partea instituţiilor Uniunii
Europene, atât financiară, cât şi prin lansarea unor programe de mobilitate,
pentru studenţi şi pentru profesori.
Un element cerut în prezent de
mulţi angajatori este multitaskingul, ceea ce înseamnă schimbarea rapidă a
atenţiei şi concentrării între activităţile derulate. Într-o lume atât de
dinamică nu poţi exista dacă nu dai dovadă de flexibilitate, chiar şi atunci
când vine vorba de orientarea în carieră. Cineva identifica
recent trei caracteristici ale profesioniştilor care au reuşit în
domenii total opuse decât cele în care s-au şcolit. Prima este legatã de faptul
că şi-au înţeles punctele forte, abilitățile naturale, şi au ales un domeniu
profesional care le valorifică la maxim aceste puncte forte. Urmeazã abilitatea
de a învăţă pe cont propriu şi din iniţiativă proprie. Din cărţi, din articole,
prin programe de training, de la alţii, din practica proprie, etc. Iar ca al
treilea punct, faptul că au înţeles că una este să ai o diplomă şi alta e să
produci rezultate reale, şi s-au focalizat pe a învăţa să producă rezultate, nu
pe a acumula diplome.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu