Despre cum percep cetățenii “melodia europeană”, în editorialul meu de astăzi din Făclia.
Parcă era ieri când profesoara de muzică ne prezenta în
clasa a V-a ce este un diapazon.
Acest dispozitiv mic folosit pentru a genera un sunet de
referință de o anumită frecvență, de regulă nota La, mi-a inspirat editorialul
de astăzi. Adaptat la sistemul european, mi-am pus întrebarea care mai este
melodia UE contemporană și dacă aceasta este pe placul urechilor cetățenilor?
Iar acest cor european, în care includ și țările membre, este pe tonalitatea
potrivită?
Uniunea Europeană a trecut prin multe crize în ultimii 25
de ani, dar parcă situația actuală este și mai vulnerabilă ca acum cinci ani.
În 1999 a fost criza democrației europene, prin scandalul de corupție al
Comisiei Europene condusă de Jacques Santer. Pe 15 martie 1999 se ajungea la
demisia în premieră a Comisiei Europene. În 2001 a fost criza de securitate, de
fapt un ricoșeu al atentatelor din 11 septembrie din Statele Unite. În 2005 a
fost criza cu constituția europeană, o mare problemã de identitate pentru UE.
Acele NU-uri la referendurile din Franța și Olanda au paralizat atunci
contrucția europeană. În 2008 a fost criza economică, mondială, dar resimțită
puternic și în UE. În 2015 a fost criza terorismului, începută practic cu
atacul de la redacția revistei Charlie Hebdo, în Paris, la data de 7 ianuarie
2015. Tot în 2015, dar varã, a fost criza refugiaţiilor,
puternic simțită în Germania doamnei Angela Merkel. În 2016 a fost Brexitul, o
criză enormă. În 2020 am avut criza pandemică, iar în 2022 am avut începerea
războiului din Ucraina. Remarcăm, tot mai multe crize, mai ales în ultimii 10
ani. Crize diverse, cu impact enorm asupra sistemului european.
Să nu uităm însă că o criză nu este doar pentru sistemul UE.
E nevoie să ne raportăm la un concept realist. Este vorba de o abordare
integrată, în care extindem întrebarea despre pericolele asupra UE la pericolul
pentru România și chiar pentru NATO. Spunem asta fiindcă UE se axează în
special pe securitate și prosperitate. Iar a vorbi despre securitatea europeană
actuală fără o referire la NATO este prea superficial. Iar a discuta despre
economie fără a trece acest subiect prin capitalele europene este din nou prea
simplist.
Avem o situație la nivel european mult mai complexă
politic decât acum cinci ani. Câteva argumente, factuale, sunt de prezentat. UE
a fost lovită în ultimii cinci ani de două crize inimaginabile, Corona și
Războiul din Ucraina. Avem apoi grupuri politice noi, alese la nivelul
Parlamentul European, majoritatea dintre acestea cu mesaj antieuropean deschis.
Da, acestea au impact enorm. Să ne amintim de Grupul ECR, înființat în 2009,
care a avut o contribuție covârșitoare pentru Brexitul din 2016. E bine de subliniat
cã la nivelul țărilor UE avem guvernări care pun la îndoială sistemul european.
Iar ultima problema apărută, motorul european franco-german suferă. Observați
doar situația din Franța cu formarea guvernului sau alegerile regionale recente
din Germania.
Marea problemã este însă că UE nu prea știe ce vrea. Sau chiar dacă vrea ceva,
nu poate să meargă în direcția respectivă. Nu există o viziune asumată și
strategie de implementare. E greu să ai lideri europeni, dar prerogativele
europene nu te lasă. Un exemplu este deja clasiv. Datorită structurii actuale a
UE, se ezită între înverzire, competitivate și social. Problema este că e greu
le poți avea pe toate trei în același timp.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu