Despre conceptul “de suflet”, adaptat la sistemul european, în editorialul meu de astăzi din Făclia.
----
În ultimele luni am asistat la un concept comunicațional
nou, cu sau fără voia noastră. A început cu echipa de fotbal a României care a
fost peste așteptări la Campionatul European din această varã. Brusc, a apărut
Generația de Suflet, desigur ca un răspuns de poziționare față de Generația de
Aur a lui Gigă Hagi. Au urmat Jocurile Olimpice și din nou au fost evoluții
plăcute ale delegației României, iar conceptul de medalie de suflet a fost
mediatizat. E drept mai puțin articulat, dar totuși prezent.
M-am intrebart desigur, de ce acum a apărut acest concept
"de suflet", care e de fapt sensul și, mai ales, ce urmează?
Sociologii pot să dezvolte narative complexe, dar autorul
acestui material vã propune o abordare diferită. Putem avea o Europã de suflet?
Adică să existe conexiunea necesară, la nivelul mental colectiv, care să ne
apropie de ideea europeană. E deja de notorietate că proiectul european,
început după cel de-al Doilea Război Mondial, a prins teoretic și practic. A
fost o construcție elitistă, vizionară, dar a adus pacea și prosperitatea
economică.
Nu întâmplător, după eliberarea Estului continentului de
către dominația sovietică valorile europene au fost adoptate treptat de întreg
continentul. Cel puțin așa e povestea, iar excepțiile confirmă regula.
S-a încercat chiar o mai bună comunicare între
instituțiile europene și cetățeni săi, dar această utopie a fost progresiv
ajustată. În sensul că, și asta a fost schițat încă de acum 15 ani, principala
melodie europeană este legată de pace și prosperitate. Atâta s-a putut și nu e
rău, hai să fim realiști.
Dacă revenim la abordarea de suflet, observăm că ceea ce
ne-a apropiat de naționala de fotbal a fost simplicitatea și ambiția. Nu au
fost nazuri de vedetă, nu au fost șmecherii sau chestii ascunse. Am văzut că
alergând mult, cu ambiție, cu inteligență și strategie, ne iese. Da, dar unii
zic că am avut și noroc. Nu asta e important, norocul face parte din joc, dar
trebuie să ai prestanțã constantã și să fii pe măsura timpului.
Asta este de fapt și cu parcursul euroatlantic al României,
până acum am fost acolo, iar când s-a ivit posibilitatea să ne alăturăm alinţei NATO, am răspuns
prezenți. Chiar și intrarea în Uniunea Europeană a fost precum o calificare,
dar plină de succes.
Revin acum, care sunt elementele necesare pentru o Europã
de suflet? Tema e vastă, dar cu siguranță e ceva la care trebuie să ne gândim
și să reflectăm.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu