Recent am avut
ocazia să îmi exprim părerea în Ziarul
Financiar cu privire la sistemul de organizare al alegerilor europene în
România.
Despre tendinţele
europene puteţi citi în continuare:
........
Multă lume se
miră de România, fiind o ţară a paradoxurilor. Aşa şi este: avem broadband la
una din cele mai mari viteze din lume, dar şi drumuri pline de căruţe, şi asta
nu numai la sate. Motivul pentru calitatea broadbandului e curajul pasului
înainte şi adaptarea la un trend: am preluat o infrastructură digitală modernă
în timp ce alţii se agăţau de tehnologia trecută. Asta a cerut curaj şi
viziune, o investiţie în viitor.
Tot de curaj şi
viziune e nevoie, pentru o democraţie modernă, şi în alegerile din România.
Există probleme binecunoscute, precum cele cu privire la restricţionarea, prin
condiţii de acces foarte dificile pentru independenţi, la înscrierea în alegeri
(la toate nivelurile: local, naţional şi european) prin numărul mare de
semnături necesare; aceste restricţii se manifestă şi în dificultatea creării
de noi partide, precum şi în pragul electoral ridicat pentru partide şi
alianţe. Dar dincolo de aceste lucruri, se blochează un lucru fundamental,
puterea de a alege pe cine preferi tu pe o listă.
Ce se întâmplă
de exemplu dacă ţie nu îţi plac europarlamentarii de pe poziţiile 1-5 ale unui
partid şi vrei să îl votezi pe cel de pe poziţia 7 şi ştii că teoretic nu e
"eligibil", căci partidul va scoate doar 4 locuri teoretic? Te
debusolezi şi nu mai votezi; în acelaşi timp, cei 4 de pe locurile
"eligibile" nu mai "trag" la fel de tare căci, de, sunt
deja, de facto, aleşi, conform calculelor de partid. Democraţia are astfel de
suferit. Ar avea numai de câştigat dacă românii ar putea să îşi aleagă cei 32
de eurodeputaţi de pe liste "deschise", promovând, cu ghilimele de
rigoare, pe cei care s-au zbătut cel mai mult să le câştige încrederea.
Nu există vot
uninominal la europene în România, iar circumscripţia este una naţională.
Aşadar, dacă vrem să acordăm cu adevărat putere alegătorului, să îl motivăm să
vină la vot, şi să motivăm şi candidaţii să facă o campanie ca la carte,
trebuie să schimbăm sistemul actual. Pentru 25 mai 2014, exerciţiul este
tardiv, însă discuţia îşi are locul, cu atât mai mult cu cât societatea
românească e din ce în ce mai pregătită pentru schimbare. În plus, în plan
european, se vorbeşte din ce în ce mai mult despre uniformizarea în viitor a
sistemului de alegeri a eurodeputaţilor.
Întrebarea e ce
model să adoptăm? În opinia noastră, pentru motivele de mai sus, România ar
trebui să se orienteze spre modelul promovat în Belgia şi Olanda. Acolo există
posibilitatea ca alegătorul să dea şi un vot preferenţial unor candidaţi de pe
listă. Acolo campania e mai dinamică, mai plină de idei şi energie, căci
decizia de partid se îmbină cu ambiţia individuală în campanie. Această cale ar
fi optimă pentru un popor atât de pasionat de politică, ca cel român.
Democraţia modernă bate la uşa alegerilor europene româneşti, depinde numai de
noi dacă avem înţelepciunea de a-i răspunde şi de a-i arăta ospitalitatea
românească.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu