Ȋn
noua intervenţie pe care am avut-o în ziarul
Argeşul am vorbit despre evenimentele de la Bruxelles, surse de informaţii
despre politicile UE şi afaceri europene. Despre cum mediază presa transmiterea
acestora către cetăţeni puteţi citi în articolul apărut marţi, 29 aprilie:
.............
Dacă vorbim de informaţii despre UE şi despre
funcţionarea sistemului comunitar, inevitabil, Bruxelles e primul nume care ne
vine în minte. Cele aproximativ 100.000 de persoane din Bruxelles-ul european
interacţionează enorm şi nu este de mirare că avem aproape 100 de evenimente pe
zi despre politicile europene în Bruxelles.
E clar că ai nevoie de o adevărată hartă a
Bruxelles-ului european pentru a înţelege structurile emergente din capitala
comunitară. Corespondenţii de la Bruxelles încearcă să monitorizeze un sistem
prin hăţişurile de informaţie instituţională şi non-instituţională. Desigur,
frica de propagandă este uriaşă, iar presa începe să… sufle şi în iaurt,
plictisită de o informaţie tehnică, cu greutate digerată de specialişti, ce să
mai vorbim de publicul larg.
“Săptămâna de Bruxelles” este importantă pentru a
înţelege cum funcţionează concret mecanismul deciziilor europene. La fel cum,
în cazul tinerilor pasionaţi de studii europene, sugeram pentru mediul academic
vizite prin care studenţii să vadă cum sunt reprezentate la Bruxelles statele
şi regiunile, sub ce formă îşi prezintă interesele grupurile şi corporaţiile,
care sunt abordările corespondenţilor de presă.
Recent, jurnalistul Gareth Harding contrazice mitul
scăderii corpului de presă al UE: “Departe de scădere, am arătat cum numărul de
corespondenţi de la Bruxelles a crescut în mod constant în ultimele patru
decenii – şi continuă să crească, în ciuda crizei. Conform celor mai recente
cifre oficiale, au existat 1.022 de jurnalişti acreditaţi la Comisia Europeană,
în septembrie 2013. Cu toate acestea, Lorenzo Consoli, fost preşedinte al
Asociaţiei Presei Străine (API) de la Bruxelles, m-a informat recent că această
cifră a crescut la 1.095 până la sfârşitul anului 2013″.
Totuşi, dacă acum 10 ani majoritatea jurnaliştilor
acreditaţi la Bruxelles lucrau în presa tipărită, în 2012 a rămas doar un
procent de 40% din total, în prezent diferenţa fiind compensată cu creşterea
reprezentanţilor media exclusiv online, TV şi a agenţiilor de presă. În acelaşi
timp, treptat, şi profilul ziaristului acreditat la Bruxelles s-a schimbat. El
devine acum expertul în problematica europeană, care află în timp util
informaţia lansată de “piaţa bruxelleză”, dar o şi analizează, prezentând
redactorilor din sediul central articole elaborate, personalizate pentru
publicaţia care le-a solicitat serviciile.
Mă bucur foarte mult că există interes din partea
jurnaliştilor români pentru a afla cu adevărat ce se întâmplă în Bruxelles şi
ce face România în domeniul afacerilor europene. De vreo 5 ani îmi face mare
plăcere să prezint echipelor de ziarişti tainele Bruxelles-ului european şi le
vorbesc în special despre cum se poziţionează sectorul de afaceri în dinamica
legislativă.
Constat cu mare bucurie că jurnalistul român doreşte să
ştie ce este în agenda europeană, să afle mai multe de la experţii
instituţionali şi din sectorul privat despre viziunea lor. Din păcate, e prea
multă abundenţă de experţi globali români care intră pe posturi de televiziune
în special, fără a avea habar de realitatea europeană.
Este un moment prielnic pentru a conecta experţii pe
politici sectoriale europene din România cu presa românească, pentru a discuta
cu adevărat integrarea europeană, cel puţin acum la ceas de alegeri europene.
Trebuie găsită şi o formulă de formare continuă a jurnaliştilor specializaţi pe
problematica europeană, iar Bruxelles-ul trebuie să fie în această matrice.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu