Recent Jurnal
de Dâmboviţa publica materialul meu despre zona euro şi atractivitatea
monedei unice pentru statele membre care nu au adoptat-o încă, evident cu
accent pe situaţia României.
Puteţi citi în
continuare editorialul apărut vineri, 25 aprilie:
..........
Dezbaterile
naţionale despre aderarea României la eurozonă au fost reluate recent, şi de
această dată, întrebarea nu este „Dacă”, ci „Când”, va adopta România moneda
unică europeană. La cum se mişcă lucrurile, Uniunea Europeană ar putea deveni
un model chiar şi pentru Naţiunile Unite, iar moneda unică europeană, o
inspiraţie pentru o posibilă monedă globală.
Trebuie să
recunoaştem că în ceea ce îi priveşte pe români, aceştia sunt obişnuiţi cu
euro, deşi sunt încă voci în Uniunea Europeană care consideră că România nu are
ce căuta în Uniune. Noi trebuie să ne angajăm în acest proiect şi să acţionăm
structurat. Să vedem ce spaţiu de manevră avem, pentru că UE nu stă pe loc.
Excluzând
Danemarca şi Marea Britanie, care au recurs la „clauza de exceptare” de la
adoptarea monedei unice, celelalte 8 state din afara Eurozonei, implicit
România, s-au angajat să adopte moneda unică atunci când criteriile de
convergenţă stabilite de Tratatul de la Maastricht se vor dovedi a fi
îndeplinite. Sunt state, printre care şi Bulgaria, despre care se poate spune
că le-au îndeplinit deja, însă totuşi nu se grăbesc să transforme euro în
monedă oficială.
Ne-am obişnuit
să facem mereu comparaţii - România, ca membră din 2007 îşi propune o altă
ţintă, 2017, 2018, sau chiar 2019, după ce, iniţial viza 2015 ca an al
adoptării euro. Letonia, cea mai proaspăt intrată, a aderat la zona euro după
10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2014,
devenind al 18-lea stat unde salariile se primesc în euro, după ce în perioada
2008-2014, nu s-au produs mari schimbări în lista statelor membre a Eurozonei,
mai mult ca probabil şi pe fondul crizei – în valul 2011 a aderat doar Estonia.
Letonia a
solicitat formal încă din martie anul trecut Comisiei Europene să realizeze un
raport extraordinar de convergenţă, în scopul de a se alătura zonei euro de la
1 ianuarie 2014 şi Executivul european a ajuns la concluzia că Letonia
îndeplineşte criteriile necesare, la doar patru luni de la acea cerere,
miniştrii de finanţe din UE dând undă verde Letoniei să treacă la moneda unică.
Apoi, Polonia,
o ţară a cărei economie a avut un trend ascendent în ciuda crizei, amână
adoptarea monedei unice, argumentând că „vom fi pregătiţi să aderăm la euro
atunci când o să aveţi problemele rezolvate şi când vom putea să spunem
poporului nostru: acum putem adera fără riscuri”.
În vara anului
trecut Guvernul polonez aprecia că zece ani sunt o perioadă realistă pentru
adoptarea euro. Premierul ungar Viktor Orban spunea că ţara nu ar trebui să
treacă la moneda unică europeană până când PIB-ul per capita nu ajunge la cel
puţin 90% din media zonei euro, în timp ce Bulgaria a asigurat că nu caută cu
orice preţ să adopte euro, deşi îşi are moneda naţională ancorată de moneda
unică.
Ca şi concluzie
generală, momentan unul dintre principalele puncte slabe ale blocului Vişegrad
este că Slovacia este singura ţară care a recurs la euro, în timp ce Republica
Cehă, Polonia şi Ungaria sunt încă rezervate în această privinţă. Revenind la
România, guvernatorul Băncii Naţionale a reamintit recent că pentru noi
2018-2019 este o ţintă reală pentru aderarea la euro, însă consideră că este
necesar ca întreaga ţara să fie bine pregătită, subliniind de asemenea
importanţa consensului politic. Aderarea în anul 2019 ar avea şi un avantaj
psihologic, cu România la cârma Uniunii Europene.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu