Împreună cu Radu Oprea, Ministrul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, am publicat astăzi un articol în Ziarul Financiar. Cooperarea pe care am început-o anul trecut doreşte să identifice oportunități pentru dezvoltarea economică a României printr-o implicare mai mare în politicile europene.
---
Odată cu reconfigurarea globalizării şi concurenţa mai
puternică din partea ţărilor emergente, prosperitatea economică pe termen lung
a Europei va depinde de puterea bazei sale industriale şi sociale. Nevoia
tot mai mare pentru Europa de a-și spori autonomia și de a-și reduce dependența
de alții în domenii strategice au creat dezbateri la nivelul UE, dar și în
rândul țărilor membre. Desigur, avem reguli stricte referitoare la
competiție, important fiind să nu distorsionăm piața internă existentã de peste
30 de ani. Autonomia strategică a UE a devenit însă treptat un
proiect politic cu implicății majore asupra politicilor sectoriale, dar și a
dezvoltării unei politici industriale moderne.
Uniunea Europeană a atașat principiului autonomiei
strategice și pe cel al deschiderii, oferind garanția că noua geoeconomie
globală nu poate fi închisă sau artificial protejată, respectiv că UE va rămâne
deschisă comerțului și investițiilor și se va proteja de eventuale decizii care
să izoleze Europa de piețele sale externe.
Dat fiind potențialul Europei, momentul geopolitic și
social, este o oportunitate atât pentru Europa cât și pentru România de a-și
contura propriul curs pe scena globală, asumându-și rolul de leader în anumite
aspecte legate de autonomia strategică europeană.
Digitalizarea informațiilor crește nivelul de
credibilitate și oferă piețelor mai puțin dezvoltate oportunități de
parteneriate și dezvoltare. Cu condiția ca etica să însoțească pas cu pas
sectorul IT. În tot acest context țările Uniunii își propun să dezvolte un plan
european de capacitate de producție autohtonă, în sectoare cheie: de la
cel digital la cel al industriei de apărare.
Este nevoie, de exemplu, ca europenii să abordeze
lacunele de capacitate militară din cadrul NATO și UE. Conceptul de autonomie
strategică a UE nu este o provocare pentru SUA sau NATO, ci un efort de a
consolida împreună capacitățile europene de apărare.
Economiile moderne cu lanțuri valorice lungi nu pot
funcționa pe termen lung fără o aprovizionare sigură, competitivă și ecologică
cu materii prime. Extracția internă de materii prime în UE ar trebui să fie
sprijinită politic și financiar, iar aprovizionarea din țări terțe ar trebui
diversificată. Țara noastră are zăcăminte de resurse aflate pe lista recent
actualizată a materiilor prime strategice. Este nevoie acum de cooperare
interinstituțională și de o comunicare continuă între autorități și actorii industriali.
Este esențial ca în sectorul privat românesc să existe interes și specialiști
cu know-how în domeniu care să știe să aplice pentru proiecte majore de
investiții. E fundamental să avem o viziune integrată a pieții extractive
și a celei de prelucrare.
Dacă avem un mecanism performant de contextualizare
europeană, având în vedere interdependențele rezultate din statutul de membru
UE al României, identificăm segmente pentru dezvoltarea economicã a României. Referindu-ne la
aparatura medicală, de exemplu, putem să dezvoltăm o puternică componentă
românească, parte din producția europeană. Competiția cu SUA și India e mare,
dar UE trebuie să conceapă o strategie clară în următorii cinci ani.
Gândurile cetăţenilor europeni nu se îndreaptă doar către
stările şi trăirile prezente, ci şi către viitor, întrebându-se ce se va
întâmpla în perioada următoare. Cetăţenii sunt interesaţi de viitoarea agendă
politică europeană 2024-2029, de felul în care politicile europene le
vor afecta viaţa individuală şi comunitară.
La mai mult de șase decenii de la constituirea sa,
spațiul comunitar parcurge, în perioada actuală, o nouă etapă marcată de
riscuri și incertitudi generate de situația geopolitică și economică. Efectele
pandemiei de Covid-19, ale conflictului militar de la granițã, ale procesului
de înlocuire treptată a surselor de energie convențională cu cele regenerabile
au scos la iveală o serie de vulnerabilități sistemice cărora Uniunea Europeanã
trebuie să le facă față și care îi diminuează competitivitatea în plan global.
România, ca parte a Uniunii Europene, are, şi mai mult
decât înainte, şansa unei noi dinamici, a unei noi perspective, a unei noi
poziţionări, a unei noi dimensionări – una europeană, în sens asumat. Este
şansa unui actor mai implicat pe scena evenimentelor mondiale, nu doar aceea de
observator mai degrabă – la nivel politic, social, cultural, economic.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu