Câteva gânduri despre educația europeană în editorialul meu din Făclia.
--
Educația este un subiect mult abordat de către lideri,
dar de cele mai mult ori viziunea politică nu este susținută de o strategie
adecvată și un plan realistic de implementare. Dacă ne raportăm la
sistemul UE, politicile europene în domeniul educației sunt inexistente, în
primul rând datorită faptului că educația este doar o competență națională, a
celor 27 de țări membre. Singura posibilitate practică de a dezvolta educaţia
europeană este prin intermediul programelor europene. Din această cauzã, există
percepția că educația europeană este doar accesul la programul Erasmus, iar
mobilitãţile academice sunt de fapt singura contribuție la europenizarea
educației.
Dacă dorim să reconectãm tineretul la Spațiul European,
există nevoia unor abordări fundamental schimbate, adaptate societății anului
2024. Educația europeană nu poate să fie doar responsabilitatea instituțiilor
europene, sistemele naționale trebuie să fie implicate activ în parteneriatul
dezvoltării educației europene.
Un element evolutiv al abordării este legat de
inclusiunea societală. Educație europeană nu se adresează
doar studenţilor, ci trebuie extinsã la tineri în general. Prea
puține sunt ofertele europene pentru tineret, fie chiar și un curs de două săptămâni
în altă țară europeană este imposibil de identificat.
Extinderea masivă a mobilităților cu alte
continente este o necesitate. Parteneriale comerciale pe care le stabilește UE
cu diverse țări sau structuri (ASEAN, MERCOSUR, etc) trebuie dublate
cu parteneriate educaționale. Există o posibilitate de dezvoltare masivă,
iar UE trebuie să lanseze programe noi sau să le dezvolte pe cele existente.
Cooperarea cu sectorul de afaceri trebuie
să avanseze pe noi dimensiuni. E nevoie de mai mulți
euro-manageri pentru companiile pieții interne europene. Rețelele europene
ale societății civile sunt forme ale educației nonformale care pot să fie
valorificate pentru a oferi mai mult tinerilor europeni. De exemplu, programele
de mobilități pe perioada verii pot să implice milioane de tineri, ceea ce nu
este cazul acum.
Este timpul ca UE şi ţãrile membre să aibă ca prioritate
strategică în perioada 2024-2029 o dezvoltare reală a educației europene, un
nou salt în acest domeniu precum cel din anii ’90. Nu apare încă o viziune
integratoare a conceptului de educație europeană și este mare păcat.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu