Patru scenarii pentru “Casa Euro”

Mi-a atras atenţia un interesant studiu realizat de Friedrich Ebert Stiftung, având ca punct central 4 scenarii posibile pentru viitorul Uniunii Europene, insistându-se pe implicaţiile financiare şi economice. Voi lua însă în discuţie în special aspectele din punct de vedere instituţional. Reunind 15 perspective diferite, analiza sublinia faptul că pentru UE, şi eurozonă, depăşirea crizei reprezintă cea mai mare provocare din istoria construcţiei europene.

Nefiind foarte greu de identificat forţele care influenţează demersurile pentru Uniunea Economică şi Monetară, lucrarea îşi propune să ilustreze cum va arăta UE în 2020. Cele 4 scenarii imaginabile sunt descrise metaforic:

1. Eurozona – “o casă fără acoperiş”,
2. Destrămarea eurozonei, prăbuşirea “casei euro”, cu pagube inclusiv cauzate “vecinilor”,
3. Stabilitate şi evoluţie, însă fără o “casă pentru euro”,
4. Uniunea Monetară completată de cea fiscală şi politică, aşa numitul “acoperiş reparat”, pentru a avea construcţia finalizată.

În 15 oraşe experţii au discutat şi au analizat aceste scenarii posibile, din dorinţa de a dezvolta o perspectivă pan-europeană asupra viitorului eurozonei, care să ofere o alternativă în felul în care este privită şi abordată criza.

Fără o influenţă decisivă, managementul crizei din ultimii ani, prin soluţiile adoptate în cadrul Summiturilor, s-a dovedit în majoritatea cazurilor neadecvate. În multe ţări, în special în sudul Europei, au apărut probleme sociale, şomaj în special în rândul tinerilor, recesiune economică, etc. Abordarea cancelarului german a fost mult mai prost primită în statele membre decât în Germania.

Astfel autorii analizei sugerează o atitudine “pasivă”, o pauză de implicare, care să dea dovadă de mai multă imparţialitate.

“Scenariul pentru eurozonă pentru 2020” al lui Friedrich Ebert Stiftung, axat pe expunerea variantelor posibile şi realizabile pentru viitorul UE, se referă la găsirea unor soluţii “unidimensionale”, aplicabile atât în afaceri, cât şi în politică sau societatea civilă. Scenariile se doresc a fi plauzibile şi logice, rezultate în urma unor procese derulate pe termen lung, realizate pe criterii profesionale, politice, instituţionale, etc.

Rezultatele dezbaterilor din cele 15 oraşe europene au fost prezentate în cadrul unui eveniment organizat la sfârşitul anului trecut la Bruxelles, cam pe modelul pe care îl propuneam prin dezbaterile despre viitorul instituţiilor UE şi implicarea României.

Dintre elementele instituţionale remarcate în scenariile propune: în primul scenariu, în 2014, preşedintele Comisiei Europene este ales de Parlamentul European, iar patru ani mai târziu prin alegeri generale.

Dezbinarea eurozonei, al doilea scenariu, ar apărea în cazul în care partidele populiste şi antieuropene ar deţine puterea. Însă, ar fi completat de creşterea divergenţelor între statele membre, preşedintele Comisiei Europene, ales în cadrul Parlamentului European, ar avea în continuare putere limitată, Comisia “guvernând” o Uniune fragmnentată şi ostilă. Implicarea statelor membre şi a cetăţenilor în procesul de decizie continuă să fie foarte limitată.

Al treilea scenariu ilustrează stabilitatea, printr-o puternică supervizare din partea instituţiilor europene, însă menţinând influenţa unui grup de state membre – Germania, Franţa, dar şi câteva din cele “mici”.  

În 2020, conform ultimului scenariu propus, deşi puternicele instituţii europene ar urma să gestioneaze resursele bugetare comune, contribuind la crearea de locuri de muncă şi creştere economică, totuşi a fost considerat de către participanţii la discuţii, cel mai greu de realizat. Alegerile din 2014 fiind primul test pentru atingerea obiectivului final.

Deşi în concluzii este precizat că aceste scenarii sunt strict orientative, oferind opinii legate de criză şi despre viitorul Uniunii Monetare, puteţi regăsi idei descrise în paginile materialului Friedrich Ebert Stiftung şi în alte articole publicate în urma dezbaterilor la care am participat:

Euroscepticismul în Germania

Cum se vede viitorul instituţiilor europene de la Bruxelles?

Studiu: România şi viitorul instituţiilor europene

Borna 2020 pentru UE şi România

 

Dan LUCA / Bruxelles