În noua corespondenţă pentru presa dâmboviţeană, vorbeam
dspre importanţa parteneriatelor de care România poate profita pentru
consolidarea poziţiei sale în Uniunea Europeană, putând învăţa de la ţări mai
experimentate secretele unei mai bune gestionări, inclusiv în absorbţia
fondurilor europene.
Redau în continuare materialul întegral publicat de Jurnal
de Dâmboviţa în 27 septembrie:
...........
Observăm şi admirăm Polonia care şi-a consolidat locul 6
ca putere politică în UE. Nu e nici o urmă de îndoială şi acum toată lumea la
Bruxelles o poziţionează în cadrul topului 6 european (alături de Germania,
Franţa, Marea Britanie, Italia şi Spania). Ca români, avem o simetrie de
interese cu Polonia, ei sunt preocupaţi de Marea Baltică şi vecinătatea estică,
şi noi vrem stabilitate la Marea Neagră.
În plus, majoritatea domeniilor pe care Polonia le pune
pe agenda UE sunt de mare interes şi pentru noi. Polonia joacă un rol de jolly
jocker în arena europeană: membru al grupului Visegrad, mizând pe Europa
Centrală, dar joacă şi precum ţările mari, alături de ele. Premierul român a
precizat că, pe lângă regionalizare, la capitolul absorbţiei fondurilor
europene avem multe de învăţat de la Polonia.
Ponta completa, cu ocazia vizitei efectuate la Varşovia,
că cele două ţări au opţiuni „absolut identice” despre ceea ce trebuie făcut la
nivel european în anii care urmează. Germania şi-a consolidat de la an la an
poziţia în topul partenerilor economici ai României. România, după câţiva ani
de criză economică, socială şi politică, şi-a recâştigat stabilitatea şi vrea să
redevină un partener strategic şi de încredere pentru Germania.
Să nu uităm că Germania este principalul contribuabil la
bugetul UE, având în vedere situaţia sa economică, şi are o voce cu puternică
rezonanţă în deciziile europene. E bine să ne orientăm şi spre filiera latină.
Dacă vorbim de Spania şi Italia, am evidenţiat o
oportunitate pe care am folosit-o prea puţin, deşi sunt un milion de români în
fiecare dintre aceste ţări. Italia reprezintă „casa adoptivă” pentru peste un
milion de imigranţi români, aproape un sfert din numărul total de minorităţi ai
ţării. Experţii în afaceri europene aşteaptă o repoziţionare a Italiei în
dezbaterile europene, preşedinţia italiană a UE din al doilea semestru al
anului 2014 fiind un bun prilej de a repune Italia pe harta Europei influente.
Italia, ca a treia mare putere economică din eurozonă şi
una dintre statele ce sprijină integrarea, are rolul său în stabilirea
viitorului UE. La aproape 65 de ani de relaţii diplomatice între România şi
China, premierul român Victor Ponta declara recent că îşi doreşte un
parteneriat strategic, ce vizează colaborarea politică, evident cea economică -
aceasta fiind cea de substanţă - dar şi culturală, în sectorul educaţiei,
precum şi în alte domenii.
Dincolo de interfaţa spectaculoasă cu care China
impresionează în ultimii ani – kilometri de autostrăzi moderne, zgârie-norii
Shanghai-ului, trenurile de mare viteză sau numeroasele aeroporturi, nu mai
este o noutate pentru nimeni nici puterea sa economică cu care a reuşit să
pătrundă pe pieţele externe, inclusiv în marile state europene. Dacă până nu de
mult chinezii erau recunoscuţi pentru mâna de lucru foarte ieftină, azi vorbim
deja de mari investiţii în sectorul energetic, sau mai mult, în cel bancar, în
ţări precum Germania.
Dacă România vrea să joace un rol mai important în
Uniunea Europeană, cred cu tărie că întâi de toate trebuie să-şi analizeze
opţiunile şi oportunităţile geopolitice. Viitorul val de integrare va fi înspre
Balcanii de Vest, deci putem juca un rol cheie în acest dosar. România poate să
găsească matur şi realist poziţionarea sa în UE; contează enorm relaţia cu
„fortăreaţa Bruxelles”, dar şi cu Germania, Italia, Spania şi Polonia.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu