Dan LUCA – corespondenţă în ziarul Prahova – “Spre o reală integrare europeană”

În recenta corespondenţă pentru ziarul Prahova vorbeam despre cum poate România să ajungă la o integrare europeană adevărată, la mai bine de 7 ani de la aderarea la Uniunea Europeană.

Redau în continuare materialul integral, apărut miercuri, 25 septembrie:

.........

În declaraţia semnată în 21 iunie 1995 la Snagov, reprezentanţii tuturor partidelor politice de la acea vreme din România îşi exprimau expres intenţia de a sprijini integrarea europeană. Şi asta s-a şi întâmplat. Solicitarea trimisă de România către Uniunea Europeană prin care îşi prezenta candidatura de a deveni membră a comunităţii, însoţită de Declaraţia de la Snagov, a reprezentat un pas uriaş pe drumul aderării la UE.

Cum am afirmat şi cu alte ocazii, cred ca este momentul să ne gândim la un fel de “Snagov 2” în care România să se pregătească pentru adevărata integrare în UE. Avem nevoie de abordări mult mai realiste şi consistente ale dimensiunii europene, de optimizarea relaţiilor între structurile publice şi private româneşti cu structura comunitară. Mă refer aici la coordonarea lobby-ului românesc, la consolidarea imaginii de ţară şi, nu în ultimul rând, a prezenţei româneşti în spaţiul european.

“În fapt, ne-am manifestat doar ca participanţi mediocri la construcţia şi integrarea europeană, autoperiferizaţi în Piaţa Internă, candidaţi la acutizarea subdezvoltării (dacă mai e loc!) şi nepăsători faţă de necesităţile şi aspiraţiile cetăţenilor români. Se spune că a greşi este omeneşte (au avut erori şi alte noi state membre, dar le-au remediat în cca. 2-3 ani), însă a persista în greşeală e diabolic", declara în urmă cu ceva vreme fostul Negociator al României, profesorul Vasile Puşcaş. Nu de "ingredient minune" avem nevoie, spune Puşcaş, ci "de un management adecvat al politicilor europene şi al afacerilor europene în ţara noastră, de politici publice interne care să creeze bunuri comune şi şanse pentru investiţii şi bunuri private. Soluţiile sunt în Bucureşti şi localităţile României şi nu doar la Bruxelles sau în alte state membre ale Uniunii Europene. Avem nevoie de europenitate la noi acasă, nu doar în aşa-zisa politică externă. Şi mai e nevoie de voinţa reală de a ne comporta ca un veritabil stat membru al construcţiei europene”.

Racordarea unei ţări de peste 20 milioane de locuitori la Uniunea Europeană reprezintă un lucru foarte complex, greu de realizat. Nu trebuie blamate o persoană anume, un partid politic şi nici măcar instituţiile statului pentru nerealizarea perfectă a acestui obiectiv. Deşi este paradoxal, “procedura macro” de relaţionare naţional-europeană este un algoritm tehnic, necesitând expertize multiple în anumite sectoare specifice (legislaţie, social, sector de afaceri etc). Voinţa politică este importantă, dar trebuie sprijinită de o componentă tehnică puternică. Fibra românească actuală nu reuşeşte calibrarea fină pe structura europeană, instituţiile statului român trebuie ajutate de structuri şi mecanisme complementare. Trebuie clădite “filtre puternice”, implicând în acest mecanism sutele de funcţionari români de la Comisia Europeană, ajunşi acolo fiindcă ţara lor e membră UE, dar care acum, aşa cum bine ştim, reprezintă Uniunea. Se poate consolida asociaţia românilor din Bruxelles-ul european, făcând-o mult mai funcţionabilă, având suportul a cel puţin unui Centru de Gândire românesc plasat la nivelul capitalei europene.

Nici eurodeputatul nu trebuie să se mărginească în a activa în anumite comisii parlamentare. El este acea persoană care înţelege că integrarea României nu este doar un proiect instituţional, iar cei 2.500 de români care lucrează în Bruxelles sunt parte a dezvoltării ţării noastre.

Dacă reuşim să ne folosim optim resursele, vom juca un rol important în Europa!

Dan LUCA / Bruxelles