Recent Occidentul Românesc publica
un nou material în care, insistând pe importanţa reprezentării industriei în
marile federaţii europene de la Bruxelles, dădeam exemplul sectorului auto,
foarte bine coagulat la Bruxelles.
Redau în
ontinuare acest material:
.........
Dezbaterea din
aceste zile de la Bruxelles este axată mult pe perspectivele perioadei 2014 –
2019. Deja se discută intens despre posibilele priorităţi ale viitoarei Comisii
Europene şi a celor aleşi în Parlamentul European în mai 2014. Industria apare constant pe agendă, printr-un unghi al relansării sau
reinventării industriei în Uniunea Europeană.
Sectorul auto
este asociat de multe ori cu puterea economică a Germaniei, dar este şi un
punct forte al României contemporane. Să încercăm să creionăm poziţionările
sectoriale pe acest sector pentru a înţelege mai bine ce carte poate să joace
ţara noastră. Dacia, o emblemă a industriei româneşti, a aniversat recent 45 de
ani de existenţă şi o găsim reprezentată la Bruxelles prin asocierea Renault –
Nissan – Dacia. Biroul Bruxelles are în jur de opt persoane în permanenţă la
Bruxelles, până acum câteva luni din echipa făcând parte şi o româncă.
Pentru
industria auto europeană principala formă de relaţionare cu decidenţii politici
ai Bruxelles-ului european este ACEA – Asociaţia Europeană a Producătorilor de
Maşini, din care fac parte şi BMW, şi Renault, şi Fiat, dar şi alte mărci
binecunoscute. Care este rolul acestei asociaţii? Să ne imaginăm că oamenii de
la, să zicem, Mercedes doresc să-i explice Comisiei Europene părerea lor despre
propunerile legislative pentru dezvoltarea siguranţei rutiere. După aceea vin
delegaţii Volvo să-i explice Comisiei versiunea lor, iar într-o săptămână
sosesc şi cei de la Fiat cu acelaşi subiect. E prea complicat şi ineficient,
iar prin urmare se recomandă “coagularea grupurilor industriale” în asociaţii
europene (grupuri de interese), cu Adunări Generale anuale ale membrilor,
Grupuri de lucru sectoriale şi, pe cât posibil, Secretariat permanent în
Bruxelles. Astfel se pot prezenta “opinii comune ale industriei despre acel
subiect”. Asociaţia îşi exprimă foarte vizibil opinia despre subiectul
menţionat, în numele sectorului pe care este împuternicit să îl reprezinte,
conform statutului organizaţiei. Desigur atingerea compromisului în aceste
forumuri “interne” de dezbatere nu este un lucru uşor. Să nu uităm că, în ciuda
faptului că stau la aceeaşi masă a negocierilor, cei care formează asociaţia
sunt în competiţie comercială permanentă, iar cei care lucrează în vânzările de
automobile ştiu bine ce înseamnă asta.
Un exemplu şi
mai concret - Angela Merkel a impus acum câteva luni statelor UE un obiectiv
pentru 2020, acela ca valoarea emisiilor poluante să nu depăşească 95g/km.
Reacţia marilor producători de maşini nu a întârziat să apară, costurile pentru
producători crescând în aceste condiţii considerabil. O opoziţie puternică a
manifestat Mercedes, BMW şi Audi care au cerut renegocierea acordului european.
Un alt pachet legislativ, dezbătut anul trecut, a fost taxarea energiei, care
la finalul discuţiilor a “produs” un preţ la motorina avantajos pentru
industria de autovehicule.
România, ca
parte a Uniunii Europene, are, şi mai mult decât înainte, şansa unei noi dinamici,
a unei noi perspective, a unei noi poziţionări, a unei noi dimensionări – una
europeană, în sens asumat. De astă-dată, şansa unui actor mai implicat pe scena
evenimentelor mondiale, nu doar aceea de observator mai degrabă – la nivel
politic, social, cultural, economic.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu