În contextul
actual, pe lângă nevoia acerbă de reindustrializare a Uniunii Europene,
dezbaterile scot în evidenţă o nouă direcţie de urmat, mult mai concretă,
justificată şi de criza energetică, aceea spre o nouă revoluţie industrială.
Economistul Jeremy Rifkin dezvoltă
acest concept. Prețul energiei și al alimentelor este în ascensiune, șomajul
rămâne ridicat, piața imobiliară afectată, datoriile consumatorilor și a guvernelor
fiind în creștere, indicatori ce au condus spre perspectiva unei a doua
prăbușiri a economiei mondiale. Jeremy Rifkin explorează modul în care
tehnologia Internet și a energiei regenerabile pot fuziona, conducând omeniurea
spre a treia revoluţie industrială.
Prima revoluţie
industrială, ce a avut loc în Marea Britanie la sfârşitul secolului al XVIII-lea,
odată cu mecanizarea industriei textile, a fost urmată de cea de-a doua
revoluţie industrială de la începutul secolului al XX-lea, când Henry Ford a
înfiinţat prima linie de asamblare şi a declanşat producţia în masă. Următoarea
etapă, cea a digitalizării industriei, poate fi considerată a treia revoluţie
industrială.
Jeremy Rifkin
are o viziune clară asupra felului în care acest lucru va influenţa, nu doar
domeniul economic, ci şi alte domenii - ne cere să ne imaginăm sute de milioane
de oameni care produc propria energie verde în casele lor, birouri și fabrici,
însă asta nu e tot. Ceea ce este mai interesant este partajarea acesteia cu
celălalt, precum într-un "internet al energiei", la fel cum acum “share”
acum on-line informaţiile.
Rifkin explică
care sunt principalii “stâlpi” pe care îşi fondează teoria celei de-a treia
revoluții industriale, cea care va crea mii de întreprinderi și milioane de
locuri de muncă, chiar dacă nu vă vine sa credeţi, totul, într-o reordonare
fundamentală a relațiilor umane, în primul rând prin trecerea la energia
regenerabilă, transformarea parcului imobiliar al fiecărui continent în
producători de energie verde, implementarea altor tehnologii de stocare în
fiecare clădire și în întreaga infrastructură şi multe altele. Astfel, conform
acestei viziuni, oameni, mașini, resurse naturale, linii de producție, rețele
logistice, obiceiuri de consum, fluxuri de reciclare, și, practic, orice alt
aspect al vieții economice și sociale vor fi conectate prin senzori și software
pentru platforma celei de-a treia revoluţii industriale.
Unele dintre
cele mai importante companii de IT din lume sunt deja preocupate de a crea
infrastructura pentru o treia revoluție industrială, care să poată conecta
cartiere, orașe, regiuni, continente și economia globală, în ceea ce observatorii
din industrie numesc "rețele neuronale", la nivel global.
Folosind tot mai
puțin din resursele pământului, mai eficient și productiv și tendinţa de trecere
de la combustibili pe bază de carbon la energiilor regenerabile, este o
trăsătură definitorie a epocii, la care se adaugă inventarea imprimantei 3D,
cea care face posibilă chiar producţia personală, prin proiectarea
tridimensională asistată de calculator. Software-ul direcționează imprimanta 3D
pentru a construi straturi succesive ale produsului folosind praf, plastic
topit sau metale, având capacitatea de a produce mai multe copii la fel ca un
copiator. Astfel am putea să ne producem în mici făbricuţe bijuterii şi
telefoane mobile, piese de schimb pentru maşini, cu un consum redus de materie
primă, materiale, şi pierderi aproape inexistente.
Un alt aspect
al revoluţiei industriale se referă la costurile de marketing şi comunicare.
Lăsând în urmă promovarea în ziare, reviste, prin radio şi televiziune, internetul
a transformat bugetele gigantice de marketing într-un cost neglijabil,
permițând startup-urilor și întreprinderilor mici și mijlocii să își comercializeze
bunurile și serviciile lor pe site-urile de internet și chiar de a concura cu
marile companii ale secolului 21. Cu noua tehnologie 3D timpul de fabricație al
produselor personalizate se va reduce, dar vor scădea de asemenea costurile de
logistică, cu posibilitatea de a economisi energie. Costul de transport va
cădea în următoarele decenii deoarece o serie tot mai mare de bunuri vor fi
produse la nivel local și transportat regional de camioane alimentate cu
electricitate verde și hidrogen.
The Economist descria încă de acum
câţiva ani a treia revoluţie industrială - consumatorii se vor adapta fără
dificultate la noua epocă a produselor mai bune, livrate în timp-record. În
schimb, guvernelor nu le va fi la fel de lesne. Conducerea oricărui stat are
reflexul de a proteja industriile și companiile care există, nu pe acelea care
vor să acceadă rapid la succes și să le nimicească pe primele. Cheltuiesc
miliarde de euro pentru dezvoltarea unor tehnologii despre care sunt siguri că
reprezintă viitorul și persistă în convingerea romantică și naivă cum că
producția e mult superioară serviciilor. Și greșesc fundamental. Linia de
separație dintre producție și servicii e de multe ori invizibilă. De aceea
Rolls-Royce nu mai vinde motoare pentru aviație, ci taxează orele de exploatare
efectivă a motorului pentru propulsia respectivului aparat de zbor. Din păcate,
guvernele au excelat dintotdeauna la estimări incorecte, și e greu de crezut că
se vor adapta acum la acest nou fenomen în care mulțimi de antreprenori și
amatori își urcă proiectele online, le transformă în obiecte, apoi le
distribuie pe scară globală dintr-un garaj. Revoluția e deja aici - dacă vor să
fie utile, guvernele ar trebui să se concentreze asupra celor mai simple
responsabilități: școlirea forței de muncă, reglementarea corectă și acordarea
de șanse egale pentru companiile din toate domeniile. Și să evite sarcinile mai
complicate, care trebuie să revină celor care poartă meritul acestei
transformări, revoluționarii.
Analiştii
anticipează şi o transformare semnificativă în ceea ce priveşte locul de
producere a bunurilor, din punct de vdere geografic. Tehnologiile
comunicaţionale permit munca şi colaborarea de la distanţă între echipe, dar
există şi o alta faţetă – dacă până recent companiile preferau să se mute în
state cu mână de lucru ieftină, acest aspect va pierde din relevanţă treptat.
De ce? Producătorii preferă să se întoarcă pe piețele bogate nu pentru că
pretențiile salariale ale chinezilor au crescut, ci pentru că vor să fie cât
mai aproape de clienții lor, ca să poată avea un răspuns rapid la orice
modificare a cererii, şi este perfect justificat, dacă ne uităm la lista
produselor complexe care se pot produce acum cu investiţia tot mai mică.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu