Pornind de la ideea
că alegerile europene nu pot fi considerate drept alegeri de ordinul doi, Fabian
Willermain grupează într-un document prezentat în această primăvară, propunerile
pentru a încuraja gândirea unui process electoral mai efficient. Potrivit
autorului, în cazul în care liderii politici ar dori să adopte aceste reforme,
s-ar putea transforma treptat alegerile europene în alegerile supranaţionale de
prim rang, autentice.
Belgianul Fabian
Willermain este specializat în politicile Uniunii Europene şi relaţii
instituţionale, membru al Institutului Egmont, Institutul Regal pentru Relaţii
Internaţionale. Acesta propune:
1. Creșterea
vizibilității partidelor politice europene de-a lungul întregul proces
electoral. Până în prezent, majoritatea cetățenilor UE consideră partidele
naționale neputincioase în influenţarea procesului decisional la nivelul UE.
Acesta este motivul pentru care avem nevoie de a crea o legătură clară între
partidele naționale și partidele politice europene la care sunt afiliate. Această
schimbare,
în efect de domino, va crește răspunderea partidele politice naționale și
europene în timpul campaniei electorale europene și va face ca cetățenii să fie
mai conștienți de repercusiunile votului pe care îl oferă. Aici evident, este inclusă
propunerea-consecinţă, ca membrii
individuali să fie acceptaţi în cadrul partidelor europene.
2. Democratizare
internă și mai multă implicare din partea membrilor de partid în procesul de luare
a deciziilor. Este un pas important pentru a crea vizibilitate membrilor de
partid.
3. Partidele
europene ar trebui să desemneze un candidat pentru președinția Comisiei, pe
baza primarelor.
4. Partidele
politice europene au nevoie de a primi dreptul de a rula campanii politice în
Europa sub numele de politică europeană.
5. Stabilirea
unei singure zile pentru alegerile europene în toate statele membre.
6. Numele
și emblemele partidelor politice europene să apară pe buletinul de vot, alături
de numele candidaților.
7. Câştigă
şefia Comisiei candidatul al cărui partid obţine cele mai multe locuri în
Parlament, iar acest lucru ar trebui să fie “tradus” în Tratat în termeni
clari. Chiar dacă mulți observatori au fost sceptici cu privire "formalizarea"
procesului Spitzenkandidat
și au reiterat faptul că puterea de nominalizare este încă în mâinile
Consiliului, alegerile din 2014 au fost unele fără “precedent”. Acum este
necesară însă clarificarea Declarației 11 a Tratatului, pentru întărirea
acestei variante de desemnare a preşedintelui Comisiei.
8. Negocierile
oficiale privind programul și alocarea de posturi ar trebui adăugate procedurii
Spitzenkandidat.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu