Dan LUCA – articol în Convorbiri Europene – “Se descurcă mai bine Elveţia fără Uniunea Europeană?”

Am continuat seria intervenţiilor în Convorbiri Europene cu un material în care am insistat pe relaţia Elveţiei cu Uniunea Europeană. Elveţia, o ţară care, deşi poziţionată în centrul Europei, continuă să rămână în afara UE, susţinând că se gestionează mult mai bine independent de “regulile” blocului comunitar.

Puteţi citi mai jos articolul integral:

........................

Este interesant de urmărit care este poziţia Elveţiei în relaţiile externe, şi în special cu Uniunea Europeană, confederaţia Elveţiană având o lungă istorie de neutralitate armată, deşi are politică externă activă şi este frecvent implicată în procesele de pace din toată lumea. Şi tot aici trebuie amintite ajutoarele financiare din partea Elveţiei către 13 state membre ale UE care au aderat în perioada 2004–13 la UE, deci şi României. Sprijinul Elveţiei vizează reducerea disparităților economice și sociale existente între statele europene.

În inima Europei, găzduind al doilea birou al ONU, membru fondator al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, şi parte a Spaţiul Schengen, totuşi Elveţia rămâne în afara Uniunii Europene, şi a Spaţiului Economic European.

La întrebarea de ce nu este încă Elveţia membră a Uniunii Europene, încearcă mulţi specialişti să găsească răspunsuri. Elveţia rămânând un paradox – de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și până în anii ’80, obiectivul Confederației Elvețiene pare să fi fost evitarea aderării la UE, dar păstrarea totodată a celor mai bune relații cu această organizație. Andeas Gross, om politic şi universitar elveţian, explica recent de ce Elveţia nu este încă în Europa: „Motivul este istoria. Europa a trecut peste trei războaie. Elveţia a supravieţuit singură. Europa şi ceilaţi au eşuat, tot singuri. De aceea am învăţat că trebuie să cooperăm pentru a ne proteja. În momentul acesta Elveţia crede ca poate face totul singură”.

Foarte interesant, René Schwok, profesor de științe politice la Universitatea din Geneva, aprecia în cartea sa din 2006, “Elveția – Uniunea Europeană: aderarea imposibilă?”, că de fapt asistăm la o “satelitizare” a Elveției. În Elveția, cetăţenii se pot pronunța asupra deciziilor luate la toate nivelurile politice ale țării: federal, cantonal și comunal. Dacă 50.000 de cetățeni elvețieni nu sunt de acord cu o lege, se organizează un referendum în acest sens. Trebuie să fim conştienţi că, aderând la Uniunea Europeană, Elveția ar trebui automat să transfere anumite competențe legislative la nivel comunitar și ar trebui să se angajeze să nu le aplice pe celelalte dacă ele ar intra în contradicție cu dreptul comunitar, situaţie destul de complicată. Democrația directă ar constitui astfel unul dintre principalele obstacole în calea aderării.  René Schwok este de părere că însă, “cu cât Elveția se apropie de UE prin acorduri bilaterale, cu atât perspectiva unei aderări pare a se îndepărta”.

Aderarea la Uniunea Europeană ar însemna transformări semnificative în Elveţia şi la nivel economic, mult mai multe şi mai profunde decât cele legate de sistemul bancar şi confidenţialitatea clienţilor. La cât de reticentă a fost această ţară de-a lungul istoriei nu cred că s-ar putea ajunge prea curând la discuţii legate de înlocuirea francului elveţian cu euro.

Am vizitat Elveţia în 2013, şi am constatat că pentru elveţieni, Uniunea Europeană este ceva vag, foarte îndepărtat. Nu prea văd să fie un subiect la ordinea zilei, având în vedere calitatea vieţii de la ei de acasă. Parcă totuşi cineva îşi amintea că există un Parlament European la Bruxelles şi că i-ar face plăcere ca turist să-l viziteze. Doar ca turist…

Dan LUCA / Bruxelles