Alegerile pentru Parlamentul European se organizează o dată la 5 ani. Ultima
confuntare a avut loc în iunie
2009, - şi acum îmi amintesc cu mare plăcere de campania electorală de atunci - iar acum
suntem la câteva luni de alegerile din mai 2014. De-a lungul anilor s-a
demonstrat faptul că nu toţi dintre cei aleşi ajung să îşi şi termine mandatul,
din diverse motive, lăsând locul altor colegi după o perioadă de mandat.
Cauza principală a “pierderii mandatului” este tentaţia de a reveni în politica
naţională, fie ca ministru sau ca deputat naţional.
Şi în România avem o astfel de “migraţie”. Unii se retag chiar înainte de a
ajunge efectiv în legislativul european, cum este cazul senatorului Ben-Oni Ardelean. Acesta a ieşit din cursă explicându-şi hotărârea: „Am
decis să nu mă duc la Parlamentul European, datorită faptului că sunt într-o
poziţie care îmi oferă posibilitatea de a ajuta judeţul Timiş şi întreaga
regiune“.
Ne amintim de asemenea că în 2012 Minodora Cliveti devenea membră a Parlamentului European, după ce Rovana Plumb a fost
numită Ministru al Mediului.
Acum, Ramona Mănescu, numită Ministru al Transporturilor în România,
înseamnă şi o schimbare în structura de reprezentare a liberalilor în fotoliile
Parlamentului European.
Tehnic, reamintesc mecanismul
de înlocuire a eurodeputaţilor: Procedura de ocupare a locurilor vacantate
este reglementată de Legea 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea
alegerilor pentru Parlamentul European. Potrivit Art.
72 din legea menţionată, „candidaţii înscrişi în liste, care nu au fost aleşi,
rămân pe listele respective în ordinea în care au fost înscrişi“. Totodată, în
cazul în care postul este vacantat ca urmare a demisiei, cum este cazul Ramonei
Mănescu, mandatele pentru locurile vacantate le sunt atribuite următorilor pe
listele de candidaţi, în ordinea în care au fost înscrişi.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu