Dragă tinere,
Ai aflat probabil că în luna mai sunt alegeri europene. Răspunzi că asta
este, şi nu e relevant pentru tine subiectul. Chiar alegerile din ţara ta le
priveşti cu neîncredere, ce să mai vorbim de cele europene, departe de nevoile
tale cotidiene.
Şi dacă tot vorbim de Europa sau Uniunea Europeană ce e de înţeles din
asta, zici tu? S-a rezolvat acum vreo 50 de ani şi mai bine cu pacea pe continent,
aşa ai învăţat din cărţile de istorie, iar acum ceva birocraţi la Bruxelles
impun legi şi reguli ţărilor membre pentru anumite chestiuni tehnice care chiar
că nu te interesează.
Dar să nu fim în totalitate negativi, ai auzit că anumite decizii de la
Bruxelles au făcut ca preţul convorbirilor telefonice internaţionale să scadă
mult, şi bine că s-a întâmplat aşa. Ai mai auzit iar de ceva burse europene, Erasmus
parcã le zicea, prin care unii prieteni de-ai tăi studiază în alte ţări
europene. Că şi-au făcut prieteni pe afară asta e bine, că poate acum reuşesc
să găsească un job, e iar bine pentru ei. Dar parcă era doar pentru studenţi,
deci iar nu vezi ce să faci tu cu chestia asta.
Nu vrei nimic special de la viaţă, dar parcă prea e complicat totul. E globalizare
şi astea sunt consecinţele. E tehnologia care ne impinge să fim mai pragmatici,
poate prea pragmatici, cu noi şi în relaţiile interumane. Şi nu ţi se pare că
UE rezolvă ceva. Nu îţi dă nimeni stagii remunerate să te formezi, nu vrea
nimeni să te angajeze că e criză. Încerci ceva afacere cu doi prieteni, dar
parcă nu există bănci dispuse să îţi împrumute bani de un start-up. Şi te
gândeşti să pleci în Statele Unite ale Americii că acolo ai auzit că se pot
face mult mai multe chestii interesante. Idei sunt, dar cine să ţi le asculte.
Îţi place totuşi Europa şi parcă te simţi acasă aici, deci la bază nu e rea
ideea cu Uniunea Europeană. Şi, dacă e să fi puţin filosof, încerci să vezi de
ce nu te captează cu adevărat proiectul european. E complex şi fără cap şi
coadă, deci cu siguranţă trebuie schimbat ceva.
Te simţi frustrat, pari mic şi neputincios, nimic nu poţi să schimbi. Un
sistem în care tu, unul dintre cele 500 milioane de europeni, eşti pierdut fără
speranţă. Iar pentru a nu cădea psihic, te izolezi în colţul tău refuzând
interacţiunea cu mesaje la care nu le vezi utilitatea.
Şi nu eşti singurul tânăr sau tânără din Europa care gândeşte la fel!
Activiştii partidelor se vor activa din nou, ca de fiecare dată într-o
confruntare electorală. Aceleaşi feţe, cu ceva nume noi poate, dacã ai noroc. Dar
prea puţini de fapt cu un mesaj nou. Promisiuni, vorbe, chestii minore pe care
nici ei nu le cred. Politica, asta e.
Dar nu vezi şi nu auzi ceva concret. Nu găseşti răspunsuri la întrebările
tale. Te întrebi, încotro se îndreptã acest colos european? Nu înţelege nimeni că birocratizând proiectul uitãm chiar scopul în sine! Ți
se pare cã nimeni nu vorbeşte cu oamenii simpli, să auda ce vor ei de fapt de
la Europa.
Ridici vocea. “Trezirea, oameni buni! Vă rog coboraţi din elicopterele
cunoaşterii până nu e târziu. Aveţi în mână un proiect cu potenţial fantastic
şi vă bateţi joc de el”. Chiar crezi că se poate face ceva concret pentru tine,
ca tânăr, mai mult decât trimiterea ta la un site web cu propagandă. Crezi cu
adevărat că poti sã fi ajutat să ai un job şi să te integrezi plăcut în mediul în
care trăieşti.
Le spui sã nu mai dea vina unii pe alţii. “Că nu e de competenţa Uniunii, că
ţările membre decid, că acum nu ştiu ce partid e la putere în nu ştiu ce ţară,
că priorităţile sunt altele”. Nu mai vrei scuze. Vrei lideri, nu propagandişti
transformaţi în politicieni.
Da, le simţi frica de populiştii care vin cu mesaje anti-sistem şi care e
posibil să le ia locul. “Dar cine, doamnelor şi domnilor, le-a dat acestor
populişti ocazia să se ridice, îi întrebi?
Crezi ca Uniunea e scuturată din temelii, iar ei îşi pun ochelari de cal. Cã
nu au curajul să se înhame la noul proiect european real. Nu vezi adevaraţii lideri
naţionali şi europeni să iasă public, să se expună, să abordeze şi subiectele
delicate, grele, ce vin din realitatea pe care o trăim cu toţii.
Şi atunci ei iţi cer votul în mai – şi strigi: “Faceţi-mã sã simt că votul
meu contează!. Acum şi peste 5 ani! Intodeauna...”
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu