Identitatea şi valorile europene (definiţie academică)

Dacă până acum identitatea Uniunii Europene era predominant definită politic, punctul de plecare al multor discuţii legate de identitatea europeană pornește de la ideea că o comunitate politică are nevoie de un set comun de valori şi referinţe pentru a-i ghida acţiunile şi a-i conferi legitimitate.

Conform Tratatelor, UE a fost fondată “pe principiile libertăţii, democraţiei, ale respectării drepturilor omului, ale libertăţilor fundamentale şi ale Statului de Drept”. Dacă există un risc al încălcării acestor principii de către un stat membru, anumite drepturi parteneriale îi pot fi suspendate, în conformitate cu principiul “unitate prin diversitate”, acesta îşi poate promova propriile valori culturale, atâta timp cât “pune în faţă moştenirea culturală comună”.

Orice “stat european” poate aplica pentru a deveni membru, deoarece “Europa” şi graniţele sale au rămas nedefinite. Statele candidate trebuie însă să îndeplinească ‘Criteriile de la Copenhaga': să aibă instituţii stabile şi democratice, economie de piaţă funcţională, structuri administrative adecvate.

Condiţiile preliminarii pentru apariţia identităţii europene se pot structura pe 3 paliere. Primul dintre acestea, cel politic, vizează participarea democratică la toate nivelele şi mai multă democraţie la nivelul UE. Educaţia şi cultura urmăresc concentrarea pe dimensiunile europene în anumite domenii (în special istorie) şi mai mult interes pentru învăţarea limbilor străine, mai multe mobilităţi europene etc. Ultimul palier este cel al coeziunii sociale şi economice, realizabil prin eliminarea diferenţelor sociale şi economice.

Politic vorbind, cu o participare la votul pentru Parlamentul European puţin peste 40%, este clar că factorii de decizie au nevoie de strategii puternice de comunicare pentru ca cetăţenii să legitime construcţia comunitară.

Ţinând cont de parcursul istoric al Uniunii Europene, cu două mari evenimente majore, în 1989 căderea comunismului, iar în 1992 semnarea Tratatul de la Maastricht, comunităţii europene i se atribuie competenţe noi şi mai puternice într-un număr mare de politici, inclusiv în domeniul relaţiilor externe, apărare şi securitate. Două dezbateri devenind prioritare: definirea graniţelor UE şi cea a legitimităţii politice a Uniunii în ochii cetăţenilor.

La nivel european apar frecvent discuţii legate de identitatea europeană. Acestea evidenţiază că UE are nevoie de o abordare realistã legatã de subiecte fierbinţi precum: globalizare si imigrare, posibilitatea ca Turcia să devină membru al UE, sau contradicţiile fundamentale legate de ‘moştenirea religioasă' a Europei.

Dan LUCA / Bruxelles