Pentru a
explica ideea de sferă publică ne putem întoarce în timp până în Grecia antică.
Definiţia dată de Arendt, în 1958, explică sfera publică ca fiind ˝o arenă
specială unde sunt prezente diferite interese, puncte de vedere şi înţelesuri,
discutate, criticate şi negociate de publicuri diferite˝. Hennessy definește
opinia publică drept "un complex de preferințe exprimate de un număr
semnificativ de persoane cu privire la o problemă de importanță generală".
După Tobler o sferă publică ˝poate fi văzută ca un sistem intermediar, cu
mediatori între societate sau sub-sistemele sale şi sistemul politic, sau cu
esenţa sa, administraţia de stat˝.
Sfera publică a
început să fie vizibilă în special în secolul al XVIII-lea, odată cu dezvoltarea
cafenelelor, cluburilor literare şi a altor societăţi, asociaţiilor de
voluntari, precum şi a dezvoltării presei, susţinea Rutherford, în 2000.
În societăţile democratice presa este foarte importantă, fiind atât mijloc de informare pentru cetăţeni,
cât şi un factor formator al opiniei
publice şi susţinerii publice. Mass
media este recunoscută ca fiind forum pentru discuţiile socio-politice şi a conflictelor, dar poate în acelaşi
timp să susţină sau să distrugă integrarea socială. Mass media furnizează o
˝înregistrare a evenimentelor˝ în societate, susţine De Fouloy. Dacă vorbim de
media europeană, aceasta are rol crucial în procesul de ˝europenizare˝ şi în
dezvoltarea unei noi identităţi europene.
In opinia experţilor, o sferă publică pan-europeană presupune:
Ø
existenţa unei limbi comune în care cetăţenii UE pot să comunice unul cu
celălalt (Grimm - 1995, Kielmannsegg – 1996, Kantner – 2002),
Ø
existenţa mass media cu influenţe la nivelul întregii UE (Diez Medrano –
2003, Kantner – 2002),
Ø
existenţa unei culturi media şi jurnalistice comune în toate statele UE
(Sievert – 1998, Wiesner – 1990).
Dezbaterile
actuale din sfera publică sunt legate de cele mai multe ori de întrebarea dacă Uniunea Europeană are propria sa sferă publică, dacă se
poate vorbi despre o sferă publică pan-europeană, independentă de statele individuale sau o sferă publică europeană,
rezultată în urma europenizării
sferelor publice naţionale.
Empiric, putem
observa însă că azi cetăţenii europeni pot găsi mai multe dezbateri pe probleme
europene în ziare de calitate decât acum 25 de ani, ca rezultantă a sporirii
competenţelor UE.
Specialiştii admit
faptul că succesul integrării europene impune mai mult decât implementarea unor
instituţii eficiente şi armonizarea politicilor la nivel naţional cu cel
european, dar implică în plus mecanisme de comunicare şi apariţia sferei
publice pan-europene, care ar permite cetăţenilor să ia parte la dezbaterile
publice legate de politicile europene.
Este o necesitate
europenizarea comunicării publice pentru a compensa lipsa legitimităţii UE şi
implicarea populară (Koopmans and Pfetsch – 2003). UE speră să îmbunătăţească
participarea cetăţenilor la crearea unei democraţii supranaţionale.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu