Scriam recent
un editorial pentru Calea
Europeană despre modul în care se vor desfăşura alegerile europarlamentare
în acest an.
Redau în
continuare articolul integral:
............
De multe ori în
politică se pune problema: lider locomotivă sau disciplină de partid, cine
trage pe cine în sus? Adevărul e că partidul are nevoie de un lider locomotivă
şi liderul are nevoie de o disciplină de vot, asigurată de maşina de partid.
Partidul are potenţial limitat fără un lider care să inspire, iar un lider,
oricât de inspiraţional, nu are voturi suficiente fără organizare. Acest lucru
e adevărat în cazul alegerilor locale, parlamentare şi prezidenţiale, şi, din
ce în ce mai mult, în cazul unor alegeri considerate, pe nedrept, de “mâna a
doua”, ca importanţă pentru public cel puţin: alegerile europene.
România, ca şi
celelalte 27 de state membre ale Uniunii Europene, vor vota noile echipe
europarlamentare în penultima săptămână din luna mai. Miza va fi puternică, şi intern
şi extern, căci dincolo de noii europarlamentari, se vor decide şi componenţa
Comisiei Europene. Pentru a face alegerile europene mai atractive, marile
familii politice europene au început să vină cu propuneri transparente, din
timp, de personalităţi care să conducă lista “europeană” în mai 2014. Prezumţia
e că cetăţenii vor “primi ceea ce văd”, fără negocieri din umbră din care să
rezulte, ca în trecut, preşedintele Comisiei Europene. Social-democraţii
europeni merg pe mâna actualul Preşedinte al Parlamentului European, germanul
Martin Schulz, la popularii europeni (PPE), deşi sunt în continuare mai mulţi
candidaţi, favorit pare luxemburghezul Juncker, iar la liberalii europeni
(ALDE) liderul familiei politice din Parlamentul European, belgianul Guy
Verhofstadt, va fi cel care conduce lista.
Astfel, se
încearcă o legătură directă între liderul campaniei europene şi preşedintele
Comisiei Europene, ideea fiind ca familia politică care va fi cea mai numeroasă
să îşi impună liderul. Acest lucru ar forţa oarecum mâna decidentului de până
acum, Consiliul European, formatul de preşedinţi şi / sau premieri. În România,
doar unul din partide a stabilit liderul listei europene, PSD (prin Corina
Creţu), ceilalţi urmând a se hotărî în săptămânile următoare. Cel mai probabil
comisarul european din partea României va veni din partea stângă a esichierului
politic, căci PSD, sau mai precis noua alianţă USD, va scoate cel mai mare scor
la alegerile europarlamentare.
Va reuşi
personalizarea, ca exerciţiu de imagine şi mobilizare? E un test care râmâne să
îşi dovedească validitatea, atât în plan european, cât şi în România.
Categoric, în plan naţional, liderul listei va conta, căci va fi mai expus
mediatic ca restul listei şi va fi principalul transmiţător de mesaje. Va trage
lista în sus, sau o va încetini, în funcţie de simpatia sau antipatia creată în
rândul alegătorilor. În ceea ce priveşte planul european, impactul e posibil,
dar în special în rândul cetăţenilor informaţi, care urmăresc nu numai presa
naţională, ci şi europeană, putând identifica mai uşor astfel simbolistica
asumării leadershipului listei pan-europene.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu