Recent am pregătit
un nou material pentru cititorii ziarului
Făclia, în care am evidenţiat importanţa calităţilor generaţiei tinere,
denumită generic “Generaţia Erasmus”.
Puteţi citi mai
jos articolul publicat sâmbătă, 15 martie:
.............
Analiştii
politici insistă pe faptul că în UE este nevoie de un suflu tînăr, ca răspuns
la problemele cu care se confruntă proiectul european. În Italia, Matteo Renzi
a devenit recent premier, la doar 39 de ani, nu însă fără a atrage controverse.
Dincolo de convingerile politice, unul dintre atuurile sale a fost, aşa cum
spunea chiar el, faptul că este tînăr. Renzi se consideră “un exponent al
«generaţiei Erasmus», alcătuită din tineri care au cunoscut aproape exclusiv
doar moneda euro” şi crede în „valorile europene, cele promovate de fondatorii
Uniunii”.
Succesul şi
ascensiunea rapidă a noului prim-ministru italian este o reală încurajare de
implicare politică pentru generaţia Erasmus. Aplecîndu-mă asupra situaţiei
generale în statele Uniunii Europene, implicit şi asupra României, participarea
acestei generaţii nu este încă suficient de vizibilă. “Generaţia Erasmus”, a
acumulat multă experienţă şi este păcat că nu iese în faţă. Preferă să rămînă
mai în urmă, în structuri ONG, în federaţii industriale, în administraţia
publică, deşi se bucură de o bună pregătire europeană. Implicarea lor ar fi un
beneficiu pentru politică, ei reprezentînd o resursă extrem de valoroasă. Clasa
politică tînără a început să prindă, dar “generaţia Erasmus”, educată european,
lipseşte.
Nu înseamnă că,
dacă eşti tînăr, reprezinţi generaţia Erasmus. Nu înseamnă că eşti “generaţia
Erasmus” nici dacă ai călătorit în Europa. “Generaţia Erasmus” este un mod de
gîndire, în care discursul naţionalist nu are ce să caute, în care distrugerea,
chiar şi involuntar, din discurs, nu ajută. Toleranţă europeană, viziune,
deschidere către alţii – asta e generaţia Erasmus! Europa are nevoie de
solidaritate.
Mă bucur că am
reuşit să trăiesc o astfel de senzaţie, cu o experienţă de patru ani la AEGEE
Cluj şi doi ani în Biroul Executiv de la Bruxelles. În această formulă am
lansat proiecte împreună cu colegii de diferite naţionalităţi, am participat la
discuţii în limba engleză, dar am lucrat şi în franceză. Activitatea a însemnat
lucru în echipe multinaţionale, evenimente în capitale europene, implicare în
viitor. De exemplu, proiectul Europa 2020 îl discutam în anii ’90.
Sistemul
european este foarte complex, tocmai de aceea este necesară o viziune globală.
Reprezentanţii acestei generaţii au trăit efectiv “european”, fiind obişnuiţi
cu provocările şi implicarea la nivel internaţional, orientaţi spre inovare şi
găsirea de soluţii concrete în situaţii “de criză”, lucru ce le-a permis, de
altfel, dezvoltarea permanentă a spiritului de iniţiativă. Departe de casă,
absorbind din culturile ţărilor de inserţie, receptivi de felul lor, “tinerii
Erasmus” s-au dovedit mereu curioşi, preocupaţi, creativi.
Astfel de
lideri trebuie să vină, nu activişti-naţionalişti, birocraţi, afacerişti de
duzină! Italia a spart gheaţa. Urmează UE?
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu