Impactul
tehnologiei asupra activităţii noastre zilnice nu poate fi neglijat.
Activitatea pe reţelele sociale, navigarea pe internet pentru informare a
devenit un stil de viaţă, care se reflectă şi în afacerile europene. Tocmai de
aceea, în cel mai recent material pe care l-am pregătit pentru cititorii
argeşeni m-am oprit asupra acestui subiect.
Redau în
continuare articolul publicat de ziarul
Argeşul, marţi, 18 martie:
..........
Tehnologia şi
globalizarea ne permit să muncim la mare distanţă de sediul companiei.
Angajatorii sunt din ce în ce mai preocupaţi să găsească persoanele potrivite
cerinţelor actuale, fişa postului implicând în ultimii ani noi abilităţi, dar
în acelaşi timp se observă preocuparea managerilor de a oferi pregătire şi
traininguri la locul de muncă.
Tot mai multe
dintre recrutări se fac după a amplă analiză a profilului virtual al candidatului,
activitatea pe reţelele de socializare, eventual existenţa unui blog personal.
Peste 70% din angajatorii din România declară că folosesc reţelele sociale
pentru analizarea profilului viitorilor angajaţi, în principal datorită
costurilor reduse şi a posibilităţii de a obţine referinţe despre aplicanţi
rapid. De asemenea, mai mult de 60% din companii au o pagină pe Facebook unde
postează anunţuri de joburi, traininguri sau alte informaţii legate de
activitatea lor, platforma creată de Mark Zuckerberg fiind principala formă de
promovare a companiilor în mediile sociale. De aceea, nu ar fi o idee rea, mai
ales pentru tinerii care sunt în căutarea unui loc de muncă, ca aceştia să-şi
actualizeze şi să-şi revizuiască profilele pentru a demonstra încredere şi
maturitate.
Dacă este să
fac o scurtă polemică despre tehnologie şi afacerile europene, cred că e
important să avem conţinut în tot ceea ce exprimăm. Indiferent de canalul de
comunicare ales, tehnologia nu trebuie să fie cea care “conduce” mecanismul. E
important ca o tehnologie să aibă o rată de penetrare critică, pentru ca
aplicaţiile care o utilizează să aibă veleităţi de media. Tehnologia nu trebuie
să fie însă o bariera, ci un ajutor.
După numărul
din ce în ce mai mare al publicaţiilor care apar şi în varianta web, atât
dintre cele naţionale, cât şi locale, este evident că tot mai mulţi români
preferă să “îşi citescă ziarul” online, un mod mult mai comod şi mai rapid de
informare.
În anumite
sectoare e bine să forţăm puţin în utilizarea noii tehnologii. E normal ca un
student la Facultatea de Jurnalism să înveţe încă de acum cum să scrie online
(când apar tot mai multe posturi pentru jurnalişti online), iar profesorii
trebuie să îşi adapteze metodologia de predare a cursurilor la tehnologia
modernă.
Internetul a
deschis culoare nebănuite pentru cei din sfera comunicării. Cu puţină
reticenţă, la sfârşitul anilor ’90, s-a trecut la realizarea paginilor de web
pentru instituţii, companii, organizaţii şi tot ce mişcă pe planeta Pământ.
Flew zicea încă din 2002 că internetul este cea mai semnificantă manifestare a
noilor media – azi internetul poate face ceea ce făcea în trecut doar
televiziunea. Este clar că noile media sunt “multiplicatorul” care maximizează
mesajul unei organizaţii.
Dacă ne referim
la Web 1.0 vorbim de internetul iniţial, ca sursă de informare, o stradă “cu
sens unic”. Web 2.0 este încă destul de nou, dar poate fi explicat ca fiind
ceea ce considerăm “social media”, o stradă cu două sensuri, dar apare deja Web
3.0 – încă nu foarte bine definit. Ceva de genul: îţi exprimi nevoile, iar
programul va şti exact de ce ai nevoie şi care îţi sunt preferinţele. Să luăm
câteva exemple pentru a vizualiza mai bine unde se doreşte să se ajungă. Să
zicem că utilizând un motor de căutare Web 3.0, tastezi cuvantul “Paris”.
Computerul ştie că eşti localizat în Paris, dar în mod normal lucrezi în
Bruxelles, deci îţi va da informaţii doar despre oraş (vreme, atracţii
turistice, hoteluri, restaurante etc.). Cu motoarele de
căutare actuale, vei găsi de asemenea toate informaţiile despre Paris Hilton,
de exemplu.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu