Am acordat cu
mare plăcere un interviu publicaţiei
România Liberă.
Au fost şi
întrebări legate de reprezentarea regională a României la Bruxelles, despre
alegerile europene de anul viitor, precum şi despre rolul europarlamentarilor
români pentru susţinerea intereselor naţionale. Răspunsurile le regăsiţi citind
interviul integral:
............
Reporter: Cum
vedeţi regionalizarea de la Bruxelles? Este potrivit acest model, cu patru
nivele (local, judeţean, regional şi naţional) pentru România?
Dan Luca: Deşi
au trecut 23 de ani de la revoluţie, administraţia românească a rămas la fel.
Este normal ca ţara noastră să evolueze. Mă bucur foarte mult că actualul
Guvern consideră ca prioritate maximă procesul de regionalizare a României. Dar
trebuie încă de la început să precizăm, nu se face regionalizarea de dragul
absorbţiei mai bune a fondurilor europene, ci pentru dezvoltarea României.
Acesta trebuie să fie obiectivul, reforma regională trebuie concepută ca o
pârghie esenţială pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare ale României.
Viziunea trebuie să includă o perspectivă cu privire la transformarea
instituţiilor, crearea unui nou capital social şi a unor noi capacităţi, în
anumite cazuri, chiar înlocuirea instituţiilor tradiţionale care vor fi în mod
inevitabil slăbite de procesul de dezvoltare propriu-zis. Mai mult decât luarea
de decizii privind componenţa, limitele şi denumirile noilor regiuni ale
României, procesul regionalizării cere hotărâri cu o greutate şi o miză mult
mai pronunţate: atribuţiile noilor autorităţi regionale; limitele de competenţă
faţă de nivelul central, dar şi faţă de cel local; relaţiile dintre regiuni;
modalitatea de raportare la autorităţile centrale şi cele de la Bruxelles.
Într-o economie deschisă, coagulată fie în urma globalizării, fie a integrării
europene, regiunile depind de piaţa globală şi europeană, de investiţii, pieţe
de desfacere, capital şi resurse. Paradoxul descentralizării politice şi
instituţionale este că, pe masură ce regiunile câştigă mai multă autonomie în
raport cu statele, cu atât sunt mai puţin protejate în faţa factorilor pieţei
şi devin mai depedente de aceasta. De aceea, regiunile trebuie văzute nu doar
ca instituţii de guvernare, ci şi ca sisteme de acţiune, ca sisteme funcţionale
şi în cele din urmă, ca sisteme care pot asigura performanţa şi
competitivitatea economică, bunăstarea celor care le locuiesc. Acest nou sistem
administrativ pe care România îl propune trebuie să fie sustenabil pentru
următorii 20 de ani, poate chiar mai mult.
Reporter:
Vicepremierul Liviu Dragnea a anunţat că va urma o perioada de tranziţie, de un
an şi jumătate, doi şi jumătate, în care regiunile îşi vor acredita noile
autorităţi de management, care vor administra o serie de programe operaţionale
sectoriale. Cum va afecta această perioadă, în care regiunile nu vor putea
absorbi fondurile europene, performanţele lor in atragerea fondurilor comunitare?
Nu riscăm o repetare a situaţiei din timpul Guvernului Tăriceanu, în contextul
în care România a aderat în 2007, iar în 2009, multe autorităţi de management
nu erau încă acreditate?
Dan Luca:
România a făcut în trecut greşeli de abordare a proiectului european, în
special în perioada imediat după aderarea la UE, şi e bine să evaluăm încă de
acum posibilele schimbări viitoare. În orice perioadă de tranziţie este foarte
important să anticipăm procedurile complexe şi în special să analizăm impactul
aceastor schimbări. Nu întâmplător vicepremierul a fost recent la Bruxelles
pentru a-i prezenta preşedintelui Comitetului Regiunilor acest proiect. De
asemenea vizita recentă din Polonia a fost axată şi pe sprijinul polonez în
acest proces de transformare pentru România. Este adevărat, câteva avantaje
pentru absorbţia fondurilor care ar decurge din regionalizarea administrativă -
planificarea şi implementarea mai multor Programe Operaţionale Regionale (câte
unul pentru fiecare regiune), implementarea, practic, a unor planuri de acţiune
pentru fiecare regiune în parte, conform nevoilor şi condiţiilor individuale de
dezvoltare. Astfel de Programe Operaţionale Regionale ar fi construite pe baza
unei analize a problemelor şi nevoilor regionale, specifice unei comunităţi mai
restrânse, realizată de către acea comunitate. Varianta actuală a unui singur
Program Operaţional Regional, varianta aleasă de către România în perioada de
programare 2007 - 2013, stabileşte obiective pentru regiunile de dezvoltare la
nivel general, este discutabilă. Nu toate cele opt regiuni s-au confruntat şi
se confruntă cu aceleaşi probleme structurale, iar dacă există probleme comune,
acestea nu sunt neapărat de aceeaşi intensitate. Dar, încă o dată, este vorba
despre corelarea celor două obiective, despre potenţarea lor reciprocă, şi nu
despre o relaţie de tip cauză-efect între regionalizare şi o mai bună utilizare
a fondurilor europene.
Reporter: Credeţi
că regiunile româneşti trebuie să fie mai active la Bruxelles, în direcţia
anticipării dinamicii europene?
Dan Luca: În
prezent, la Bruxelles, reprezentanţele regiunilor din statele membre (toate
provinciile italiene, landurile germane, regiunile slovace etc.) desfăşoară o
intensă activitate de lobby, se ocupă de managementul proiectelor europene sau
de comunicarea externă. Una dintre cele mai de succes reprezentanţe regionale
deschise la Bruxelles este “Comunitatea Valenciana”. Reprezentând o zonă populată
a Spaniei (aproximativ 5 milioane de locuitori, 10% din populaţia Spaniei,
Valencia fiind cel de-al treilea mare oraş al Spaniei) această zonă a cunoscut
una dintre cele mai rapide creşteri economice din Uniunea Europeană. Una dintre
cauze a constituit-o probabil şi deschiderea unei reprezentanţe la Bruxelles
care să reprezinte interesele zonei respective în capitala Europei.
Reporter: Anul
viitor vor avea loc alegeri europene. Dumneavoastră sunteţi socialist. Are
stânga europeană forţa necesară pentru a deveni principala forţă în Parlamentul
European, înaintea PPE?
Dan Luca: Fără
reţinere, cred că Stânga poate să câştige alegerile europene de anul viitor şi
mai cred că având o guvernare europeană de Stânga Uniunea Europeană poate să
iasă din criză. Deşi criza a început din 2008, noua Comisie Europeană instalată
în 2009 nu a venit cu măsuri care să rezolve criza, să răspundă la nevoia de
dezvoltare pe care cetăţenii UE o simţeau, ci din păcate singurele măsuri au
fost cele legate de austeritate. Cred foarte mult în candidatul Stângii pentru
poziţia de preşedinte al Comisiei Europene: Martin Schulz, actualul preşedinte
al Parlamentului European. Stânga europeană este unită în jurul acestei
candidaturi, exprimată deja public la recentul Congres al Socialiştilor
Europeni. Poate nu întâmplător, celelalte partide europene vor numi candidaţii
pentru această poziţie doar la sfârşitul anului sau poate chiar la începutul
anului viitor. Să nu fim însă naivi, Uniunea Europeană nu se guvernează doar
din Bruxelles, iar rolul capitalelor europene este enorm. Stânga are inserţii
serioase acum în Franţa, Italia, iar în alegerile din septembrie 2013 din
Germania întrevăd o Mare coaliţie, în care SPD-ul va avea un rol important de
jucat.
Reporter: Care
ar fi temele pe care PSD ar trebui să le abordeze în viitoarea campanie
electorală?
Dan Luca:
Abordarea trebuie să fie realistă, fără populism sau promisiuni imposibil de
acoperit. Nu trebuie să existe un mesajul dublu, România împotriva UE, ci doar
unul coerent despre o Românie europeană. La peste 6 ani de la intrarea în UE,
într-o Europă măcinată de crize financiare şi politice consecutive, România nu
găseşte suficiente resurse pentru a înţelege complet ce înseamnă statutul de
membru UE. Cetăţeanul român este şi el derutat de actuala Europă,
prea departe de realitatea sa cotidiană. Ne place sau nu, peste 75% din
legislaţia aplicată în România îşi are originea la Bruxelles. Această
legislaţie nu priveşte în mod necesar securitatea naţională, politica externă,
apărarea. Are a face mai degrabă cu consumatorul şi cu pieţele, cu calitatea
aerului, cu apa, cu mâncarea. Uniunea Europeană nu înseamnă, aşadar, doar
„temele mari” ale politicii externe. Nu înseamnă nici exclusiv Schengen,
fonduri mai mult sau mai puţin rambursabile sau euro. Ea este pe lângă acestea
şi locul de desfăşurare a unei laborioase activităţi tehnice, prin care aleşi
şi funcţionari naţionali sau europeni încearcă, fără „glorie mediatică”, să
contribuie prin legislaţie şi politici la ameliorarea vieţii noastre şi a
familiilor noastre. Aşa-numitele „standarde europene” nu au apărut din senin.
Ele sunt rodul unor negocieri care durează uneori ani de zile doar la nivelul
experţilor tehnici, până la adoptarea lor de către nivelul politic. Uneori ele iau forma „celui mai mic numitor comun” european, alteori ele
duc înainte proiectul european prin mai multă „integrare” în variile domenii
sectoriale. Merită atenţie şi această Europă a noastră, a temelor „mărunte”,
ale cărei decizii se adresează mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât
treburilor de stat. Aceasta trebuie să fie abordarea, pentru a arăta că ştim să
ne conectăm cu adevărat sistemul românesc la mecanismul dezvoltării europene.
Ne responsabilizăm în a ajuta cetateanul român să fie respectat în Europa.
Atribuţii
europarlamentar
Reporter: Să
înţeleg că vedeţi în atribuţiile eurodeputatului un rol cheie în integrarea
europeană a României?
Dan Luca: Rolul
eurodeputatului român nu trebuie să se marginească în a activa în anumite
Comisii parlamentare, iar în week-end în a explica românilor de pe sticla
televizorului activitatea Parlamentului European. Trebuie să fie acel pivot
care să explice Guvernului şi Parlamentului României iniţiativele de la nivel
comuniar. Este persoana care înţelege cum se poziţionează sectorul de afaceri
(şi în special cel românesc) pe subiecte europene, este într-un permanent
contact cu societatea civilă organizată pentru a asculta opinia cetăţenilor.
Parlamentarul european ştie cum să interacţioneze cu funcţionarii români din
Comisia Europeană pentru a afla fiecare iniţiativă care priveşte România. Este
acea persoană care întelege că integarea României nu este doar un proiect
instituţional, iar cei 2.500 de români din Bruxelles sunt parte a dezvoltării
ţării noastre. Ne aşteaptă 5 ani cruciali pentru România, dar şi pentru Uniunea
Europeană. E nevoie de voinţa politică pentru a avansa proiectul european, dar
şi expertiză tehnică pentru a identifica căile cele mai bune pentru realizarea
proiectelor propuse.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu