Joi, 19 martie 2015, Adevărul
publica online intervenţia mea privind implicarea românilor din Bruxelles în
racordarea României la sistemul european, material apărut şi în cea mai recentă
ediţie tipărită a Foreign Policy.
……………..
Românii din structurile europene trebuie
aduşi la masa dezbaterilor naţionale. Avem nevoie de o dezbatere pragmatică
despre dezvoltarea capacităţii României de a influenţa politica europeană,
implicând românii din structura europeană!
Fragment
din serialul FPR #diasporacontează, publicat în ediţia FPR nr 44 (feb/ mar
2015).
Autorul,
Dan Luca, Directorul Institutului EurActiv din Bruxelles, va prezenta, joi - 19
martie, la Bucureşti, în cadrul conferinţei "Cum poate creşte influenţa
românească în politicile europene", organizate de SNSPA, propunerea de
program guvernamental “Experţi pentru o Românie europeană″.
Peste 100.000 de oameni sunt implicaţi la
nivelul Bruxelles-ului european în dinamica legislaţiei europene, sprijiniţi de
alte 700.000 experţi în capitalele ţărilor membre. Avem aici, în medie, 100 de evenimente pe zi pe teme legate de viitorul
Uniunii Europene. Ca ţară membră nu îţi poţi permite să pierzi niciuna dintre
aceste dezbateri. Fiecare
întâlnire naşte iniţiative, calibrate pe interesul participanţilor, rezultă noi
reguli şi proceduri, noi alianţe şi actori, legislaţie.
Racordarea unei ţări de peste 20 de milioane de locuitori la o structură
de 500 de milioane nu este treabă uşoară. Trebuie alocată o resursă umană
corespunzătoare, fără a subestima acest mecanism. Noi mizăm prea mult doar pe
cei 100 de diplomaţi din Reprezentanţa Permanentă de la Bruxelles şi pe anumiţi
eurodeputaţi, miniştri şi experţi tehnici din ministere. Cei 2.500 de români
din Bruxelles-ul european trebuie puşi în valoare, în avantajul reciproc. Ei
sunt acolo fiindcă România este membră a UE, chiar dacă în prezent nu
reprezintă oficial România. Clădirea unei punţi de legătură între funcţionarii
europeni de la Bruxelles şi Guvernul României este o prioritate europeană
pentru România – şi am semnalat-o de câţiva ani.
Putem să ne inspirăm din modelul francez sau
german, care invită funcţionarii de rang superior din Comisie la o întâlnire
tehnică cu reprezentanţii guvernului pentru a prezenta priorităţile ţării
respective în anul următor. Este o chestie normală şi sper ca România să poată
concretiza acest gen de întâlniri. Propuneam o astfel de întâlnire încă din
2013, şi tare mi-aş dori să putem să o instituţionalizăm şi s-o avem în fiecare
an. Pentru a nu fi puşi periodic în defensivă cu dosare precum Schengen sau
MCV, e important să dăm măsură valorii interacţiunii româneşti cu instituţiile
UE. Am avut un avânt cu dosare precum cele legate de Marea Neagră şi Dunăre,
dar a sosit momentul ca România să fie continuu şi predictibil producătoare de
propuneri europene de calitate, fie singură, fie în echipă.
Să nu uităm, aşadar, că în Parlamentul
European şi în Comisia Europeană sunt români-cheie, pe lângă europarlamentarii
şi comisarul european, şi echipele lor; câteva sute de români lucrează în
direcţii generale ale Comisiei, iar câteva zeci în cadrul secretariatului
general al Parlamentului European şi al Consiliului UE. Facilitarea şi
îmbunătăţirea comunicării între toate aceste luminiţe de cunoaştere şi
influenţă în materie de afaceri europene face ca lumina acţiunii naţionale să
fie mult mai puternică: în fond, una e să ne plimbăm cu mai multe lanterne,
alta să aprindem un far.
Din ce în ce mai mult în cadrul instituţiilor
internaţionale ajung români pe bază efortului personal, pe baza unor proceduri
dure de selecţie. Sunt, pe bună dreptate, mândri de munca lor, mulţi nu ajung
acolo pe baza unor referinţe naţionale, de aceea este important ca în cazul lor
instituţiile româneşti, prin reprezentanţele de la faţa locului, să întindă
primele mâna, pentru a stimula crearea unei veritabile reţele româneşti în organizaţia
internaţională cu pricina, cu un flux inteligent al informaţiei. Toţi au de
câştigat din această deschidere: dacă ne uităm la alte naţiuni, care fac tot
posibilul de a-şi promova oamenii în instituţiile internaţionale (iar pentru
poziţii mai înalte, mai mereu e nevoie de recomandare naţională, indiferent cât
de bun ai fi ca tehnocrat), înţelegem de ce este un joc win-win.
În prezent, România „joacă” în această piesă
europeană cu sute de mii de actori, dar este oscilantă, imprevizibilă şi nesustenabilă.
Vrem, nu vrem, dar peste 75% din legislaţia aplicată în România îşi are
originea la Bruxelles. Această legislaţie nu priveşte în mod necesar
securitatea naţională, politica externă sau apărarea. Este vorba de consumator
şi pieţe, de calitatea aerului, gestionarea apei şi alimente. Merită atenţie şi
această Europă a noastră, a temelor „mărunte”, ale cărei decizii se adresează
mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât treburilor de stat. În anumite
dosare poziţia României este foarte bine fundamentată, în altele poziţionarea
ţării noastre este în cel mai bun caz circumstanţială, dacă nu una amintind de
o politică a „scaunului gol”.
România dispune de o resursă cu potenţial
enorm pentru a forma „fibra″ de care e nevoie pentru o reprezentare adecvată la
nivel european. Este un paradox, avem în România vreo 25 de mastere în domeniul
studiilor europene, iar 95% din absolvenţi nu îşi găsesc de lucru în relaţie cu
diploma obţinută. Trebuie gândită o strategie pe acest palier, de a coordona
cererea şi oferta în domeniul expertizei europene. Pe lângă tinerii valoroşi
care s-au pregătit în ţară, să nu uităm nici de resursa umană care s-a format
la şcoli în străinătate, mult mai obişnuită cu sistemul de lucru internaţional,
şi care poate fi atrasă prin programe şi iniţiative bine puse la punct.
Statul Român al următorilor 5-10 ani trebuie
regândit, iar dacă reuşim să ne folosim optim resursele, vom juca un rol
important în Europa! „Filonul românesc˝ actual nu poate produce rezultate
performante în actuala stare de fapt. Avem nevoie de o dezbatere pragmatică
despre dezvoltarea capacităţii României de a influenţa politica europeană,
implicând românii din structura europeană!
LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu