Pentru această
vineri am pregătit pentru cititorii Jurnalui
de Dâmboviţa un material în care dădeam exemple de ţări care au activat
„opt-outs” europene, prin care nu se supun reglementărilor anumitor politici
europene:
În continuare
regăsiţi şi dumneavoastră acest articolul în varianta integrală:
...........
Legislaţia
europeană se răsfârge asupra statelor membre UE, condiţiile de aderare se impun
înaintea semnării tratatelor de apartenenţă la blocul comunitar, însă sunt şi
cazuri excepţionale, în care se deviază de la regulile de bază. În aceste
situaţii însă vorbim de state care au ştiut cum să işi susţină interesul
naţional şi să se impună în faţa deciziilor europene.
Sunt cazuri în
care state membre pot să negocieze anumite „opt-out”-uri de la legislaţia sau
tratatele Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că nu trebuie să participe la
anumite politici europene. Astfel, în prezent, Danemarca are 4 asemenea
opt-outs (securitate şi apărare; cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie,
uniune economică şi monetară), Irlanda 2, Polonia 1, Suedia 1 şi Regatul Unit
4.
Marea Britanie
are la rândul ei un statut mai special, dar să nu uităm că premierul britanic
doreşte renegocierea poziţiei ţării sale, căutând să limiteze rolul şi
influenţa Uniunii Europene asupra activităţilor sale economice şi apoi
organizarea unui referendum în 2017, pe tema apartenenţei la UE.
Marea Britanie
cât şi Danemarca împlinesc în 2013 40 de ani de când sunt membre ale Uniunii Europene.
Să fie oare o coincidenţă că, la 1 ianuarie 1973, cele două ţări aderau la
blocul comunitar, alături de Irlanda, statul care s-a impus o perioadă
îndelungată împotriva adoptării documentelor ce stabilesc cadrul legal de
organizare a UE?
Mi se pare
interesantă o analiză a modului în care aceste ţări şi-au jucat cărţile în
Uniunea Europeană. Irlanda - deşi nu s-a opus adoptarii monedei euro, ne-a dat
emoţii în repetate rânduri, pentru ca în final să putem afirma că pe parcursul
anilor, situaţia în cazul acestei ţări s-a schimbat radical. Am asistat la
refuzul în legătură cu Tratatul de la Lisabona (dar şi alte ratificări de
tratate comunitare), însă specialiştii europeni au fost „plăcut surprinşi” de
atitudinea irlandeză faţă de Tratatul Fiscal.
Primele luni
ale acestui an au fost dedicate mandatului irlandez la preşedenţia rotativă a
UE, pentru a 7-a oară, derulat fără probleme. Dacă se discută o posibilă
părăsire a Uniunii de către Marea Britanie, ministrul pentru afaceri europene
din Danemarca declara recent că ţara sa nu are nici o intenţie de a merge în
aceeaşi direcţie. După cum sublinia şi Wammen, o eventuală ieşire a Marii
Britanii din UE ar poziţiona Danemarca oarecum pe actualul „scaun” britanic pe
viitor, ca fiind cea mai „semi-decomandată” membră a blocului comunitar.
Menţinerea
legăturilor strânse cu Marea Britanie este, de asemenea, o prioritate de top
pentru Danemarca, susţine diplomatul danez. Într-o mare măsură, Danemarca a
aderat la UE ca urmare a aderării britanice. Şi chiar dacă Marea Britanie în
cele din urmă ar decide să părăsească UE, el crede că relaţia dintre ţara sa şi
Marea Britanie nu s-ar schimba în mod semnificativ. Nicolai Wammen insistă ca
Danemarca să fie cât mai aproape de UE, considerând acest lucru în interesul
poporului danez.
Şi în
Parlamentul European, politicienii danezi sunt apreciaţi ca fiind în general
destul de „prietenoşi” în abordarea relaţiei Danemarca-Uniunea Europeană. O
oarecare asemănare apare însă între Marea Britanie şi Danemarca, dacă este să
ne oprim asupra monedei unice. După cum citeam recent, potrivit rezultatelor
unui studiu realizat de TNS Gallup pentru ziarul Berlingske Tidende, suportul
pentru înlocuirea coroanei daneze cu euro este destul de scăzut. Doar 22%
dintre cei chestionaţi au declarat că ar vota în favoarea adoptării monedei
euro într-un referendum. Danemarca ar putea risca să fie marginalizată şi
decisiv slăbită în lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere, după cum
susţine şi Ministrul danez al Justiţiei, Morten Břdskov.
Dar
euroscepticismul răspândit pe scară largă în rândul publicului danez face
dificilă pentru guvern ambiţia sa de a se apropia de UE. Danezul Lars Lřkke
Rasmussen, liderul opoziţiei, a declanşat recent presiunea asupra premierul
Helle Thorning-Schmidt de a lansa un referendum în privinţa a două dintre
opt-out Danemarcei. Rasmussen, fost prim-ministru şi lider al liberalilor, vrea
Danemarca să scape de optout- ul de pe Apărare şi Justiţie printr-un
referendum, cât mai curând, eventual în luna mai a anului viitor, pentru a
coincide cu ziua alegerilor europene. Rasmussen îşi argumenta propunerea: „A
venit timpul, trebuie să ne confruntăm cu aceste opt-out. Efectele negative mai
ales ale justiţiei sunt de o asemenea urgenţă încât ar fi iresponsabil să se
păstreze”.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu