Din categoria
corespondenţelor pentru ziarul
Prahova, miercuri, 30 octombrie, apărea un material în care am demonstrat
cum activitatea de lobby reuşeşte să influenţeze politicile adoptate la
Bruxelles, chiar şi atunci când vine vorba de interesele unui ONG, fără un
buget exagerat.
Redau în
continuare articolul integral:
...............
Pentru că
exemplele de succes sunt cele mai bune dovezi că un sistem funcţionează, mi-am
propus să vă vorbesc despre Asociaţia Studenţilor Europeni (AEGEE), care prin
activitatea de la Bruxelles, prin perseverenţa de care a dat dovadă ani la rând
a reuşit să se implice în dezvoltarea unor importante proiecte europene.
AEGEE-Europe a
avut o contribuţie esenţială la lansarea programului european de mobilitate în
învăţământ, Erasmus, în anii ’80. Lobby-ul efectuat în perioada 1986-1987, prin
presă, dar şi printr-o serie de întâlniri cu şefii de stat din ţările UE a
reuşit să ţină Erasmus pe agenda Consiliului de Miniştri, în ciuda a două
refuzuri venite din Franţa, Germania şi Marea Britanie. În cartea
"Urgenţele euro-cetăţenilor", regretatul Franck Biancheri,
preşedintele AEGEE-Europe din acea perioadă, descria dificultăţile în procesul
de decizie comună şi istoria complicatei adoptări a programului Erasmus, primul
program global care se adresează exclusiv tinerilor: "În 1986, Comisia
Europeană a început să explice cine bloca programul Erasmus şi de ce. Pentru
cei care erau dovada vie că mii de studenţi au dorit să studieze în Europa, a
fost într-adevăr absurd ca un astfel de program să nu fie adoptat. Faptul că
schimburile universitare din ţările europene au fost, în principal,
concretizate cu Statele Unite părea în contradicţie totală cu obiectivele
Comunităţii Europene şi, în special, cu recentul Obiectiv ‘92. Opoziţia,
desigur, a fost legată de probleme bugetare: trei state membre – Franţa, Germania
şi Marea Britanie – au refuzat să deblocheze fondurile necesare. La acea vreme
erau dificultăţi în a înţelege cum o decizie luată în timpul Summitului
European putea fi blocată de unele dintre statele participante".
În noiembrie
1986, doamna Gendreau-Massaloux (consiliera Preşedintelui Franţei) a propus
ceva extraordinar: pentru a 30-a aniversare a creării Comunităţii Europene,
întreaga delegaţie de studenţi să ia masa cu preşedintele. Atragerea atenţiei
unui şef de stat asupra unei probleme care nu este urgenţă nu este o sarcină
tocmai facilă. Consilierii lui au fost conştienţi de acest fapt şi s-au decis
ca reprezentanţii AEGEE să fie invitaţi să servească prânzul în 18 martie 1987.
În acelaşi timp, cu un curaj rar întâlnit în Comisie, comisarul european Manuel
Marin a hotărât să retragă propunerea Erasmus, datele pe care a fost bazată
decizia fiind ofertele ridicole de finanţare făcute de către Consiliu. Această
situaţie a mărit presiunea asupra celor trei state membre implicate.
"Singurul şi unicul nostru obiectiv a fost atenţionarea Preşedintelui
Franţei că Erasmus nu fusese adoptat şi că s-ar putea să nici nu fie vreodată,
deci trebuie să intervină public ca să demareze lucrurile. Pe parcursul
întâlnirii, părerea şefului de stat s-a schimbat radical. În cadrul unui
interviu de televiziune din următoarea zi, preşedintele Mitterand a anunţat că,
"drept rezultat al unei întâlniri cu studenţii europeni, a devenit
militant convins pentru susţinerea programului Erasmus şi a considerat
inacceptabil ca puţinele milioane de ECU pentru acest program să nu fie găsite
când mii de milioane au fost cheltuite pentru alte domenii, cum ar fi de
exemplu agricultură". Câteva săptămâni mai târziu, Consiliul de Miniştri
(Educaţie) a adoptat Erasmus.
Pentru perioada
2011-2012, s-au făcut recent publice statisticile, stabilindu-se un nou record
anual – 252.827 de studenţi Erasmus şi 46.527 de membri ai personalului
universitar au beneficiat de finanţare prin Erasmus pentru studii, stagii în
întreprinderi, predare sau cursuri de formare în străinătate.
Cazul Asociaţiei Studenţilor Europeni
(AEGEE) nu este singular pe scena lobby-ului european. Aş putea da multe astfel
de exemple de ONG care printr-o comunicare puternică au reuşit să îşi impună
punctele de vedere în stabilirea politicilor comunitare.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu