Recent am acordat un interviu celor de la Foreign
Policy Romania.
Discuţia s-a axat în principal pe problematica racordării României la Uniunea Europeană, inclusiv prin implicarea funcţionarilor români din cadrul instituţiilor Uniunii Europene.
Discuţia s-a axat în principal pe problematica racordării României la Uniunea Europeană, inclusiv prin implicarea funcţionarilor români din cadrul instituţiilor Uniunii Europene.
Redau în
continuare acest interviu:
............
Cum am putea promova mai bine interesele României în
Uniunea Europeană prin intermediul funcţionarilor români din instituţiile
europene?
Racordarea unei
ţări de peste 20 de milioane de locuitori la o structură de 500 de milioane,
precum Uniunea Europeană, nu este facilă. Trebuie alocată o resursă umană corespunzătoare, fără a subestima acest
mecanism. Noi mizăm prea mult doar pe cei 100 de diplomaţi din Reprezentanţa
Permanentă de la Bruxelles şi pe anumiţi eurodeputati, miniştri şi experţi
tehnici din ministere. În prezent avem, însă, vreo 2.500 români care lucrează
în mediul european de la Bruxelles, foarte mulţi dintre aceştia derulându-şi
activitatea în cadrul Comisiei Europene. Aceşti 2.500 de români din Bruxelles
trebuie puşi în valoare în avantajul reciproc. Să nu uităm, ei sunt acolo
fiindcă România este membră a UE, chiar dacă în prezent nu reprezintă România.
Clădirea unei punţi de legătură între funcţionarii europeni de la Bruxelles şi
Guvernul României este o prioritate europeană pentru România – şi eu am
semnalat-o de câţiva ani.
Mai mult, am
identificat acei nouă directori din Comisia Europeană de naţionalitate română
şi cei 42 de şefi de unitate români şi am început deja demersurile la nivelul
Guvernului României pentru a organiza o întâlnire a premierului cu aceştia. Cel mai probabil întâlnirea va avea loc în primãvara anului viitor, la
Bucureşti. Mergem foarte mult pe modelul francez şi german, ţări mai vechi în
UE, care invită funcţionarii de rang superior, în special din Comisie, la o
întâlnire tehnică cu reprezentanţii guvernului pentru a prezenta priorităţile
ţării în anul respectiv. Este o chestie normală şi sper ca România să poată
realiza această întâlnire şi mi-aş dori ca după aceea s-o instituţionalizăm şi
s-o avem în fiecare an.
Pe fondul crizei economice, toată lumea se întreabă cum
va evolua UE. Mai multă integrare, până la crearea unui super-stat, sau o
Uniune descentralizată, bazată pe inter-guvernamentalism? Ce variantă ar fi mai
avantajoasă pentru români?
Dezbaterile
legate de viitorul Uniunii Europene sunt un subiect fierbinte, atât la
Bruxelles, cât şi în alte capitale europene. Martin Schulz, preşedintele
Parlamentului European, declara recent că vede “integrarea europeană” ca
soluţie la problemele cu care se confruntă Uniunea în ultimii ani. Există voci
care consideră federalismul o direcţie greşită. De ce? Succesul modelului
american din perioada hamiltoniană implică existenţa pârghiilor instituţionale
necesare şi a delegării şi repartizării clare a competenţelor în gestionarea
resurselor financiare. Odată cu urgenţa necesităţii depăşirii crizei
financiare, atenţia se îndreaptă spre viitorul instituţiilor europene. Ţările
europene, din zona euro, din afara ei şi statele non-UE îşi reevaluează relaţia
cu Uniunea. Germania forţează soluţia unei integrări economice şi politice mai
aprofundate şi doreşte mai multă putere pentru Uniunea Europeană. Franţa
împărtăşeşte în principiu această poziţie. Există, totuşi, tensiuni cu Germania
în privinţa măsurilor de austeritate şi temeri faţă de pierderea influenţei
franceze în UE. Marea Britanie îşi reevaluează, în general, implicarea. Este
împotriva tuturor creşterilor bugetare a UE, insistând pentru păstrarea unei
Europe care să aibă în centru piaţa internă, fără mai multă integrare, în
direcţia unei uniuni fiscale sau politice. Rusia încercă să se poziţioneze ca
un partener economic de încredere, în special în domeniul furnizării energiei.
Alături de Ucraina, caută o relaţie bazată pe acorduri economice privilegiate
cu Uniunea Europeană.
Cum ar putea România influenţa evoluţia UE într-o
direcţie favorabilă?
Fiind în
Bruxelles, în focul acestor dezbateri, nu am putut să fiu pasiv, conştient de
importanţa implicării naţionale în momente cruciale privind construcţia
europeană. La începutul acestui an, am iniţiat un proiect prin care, împreună
cu un grup de români din România şi din Bruxelles, încercăm să ţinem România
conectată la această dezbatere europeană. Vocea României trebuie să fie
remarcată şi ascultată de către partenerii de dialog, să fie un stat activ în
procesul de reformă a instituţiilor UE. Este important
ca România să aibă un profil articulat şi la nivelul UE, aşa cum are deja la
nivelul NATO. Coerenţă, predictibilitate, de asta are nevoie România
raportându-ne la activitatea sa din Uniunea Europeană. Pentru atingerea acestor
obiective e nevoie de input academic, e vorba de a implica stakeholderii
români, atât pe cei din ţară, dar şi pe cei din mediul capitalei Europei.
România trebuie să îşi stabilească un punct de minim şi unul de maxim în
dezbaterea despre viitorul instituţiilor europene. Există riscul ca o şovăială
politică sau dezinteres să ducă la autoexcluderea României din dezbatere.
România trebuie să-şi ia rolul în serios! Titus Corlăţean, ministrul de
Externe, este implicat în tema viitorului instituţiilor europene, iar asta
denotă responsabilizare. Ministrul preciza, într-o declaraţie: „Toate
instituţiile UE ar trebui să-şi propună ca obiectiv promovarea legitimităţii
democratice şi ar trebui să folosească, pe deplin, în acest sens, instrumentele
oferite de Tratate. Considerăm că metoda comunitară de decizie trebuie să stea
la baza tuturor acţiunilor europene, fiind un garant al avansării procesului de
integrare europeană şi al echilibrului instituţional din sânul UE”.
Un al treilea scenariu, al destramării totale a UE, este
vehiculat de unii eurosceptici, deşi e considerat foarte improbabil. Dacă acest
scenariu devine totuşi realitate, cum ar trebui să reacţioneze România? Şi care
ar fi efectele asupra ţării noastre?
Un recent
raport privind viitorul UE, descrie trei posibile scenarii, conform cărora sunt
“şanse” aproape nule să asistăm la destrămarea construcţiei europene până în
anul 2030. “Colapsul”, varianta cu cele mai puţine argumente de a se produce,
aduce în discuţie moneda euro, ieşirea Greciei din eurozonă, şi în final, ca şi
efect, reinstalarea controalelor vamale. “Declinul lent pe fondul crizei
economice, statele membre menţin euro, însă nu la nivelul dolarului sau
yenului”, este cel de-al doilea scenariu imaginat. “Renaşterea Uniunii Europene” este considerată posibilă de către autorii
americani ai raportului, în condiţiile unei Europe cu organizare de tip
federal. UE trebuie înainte de toate înţeleasă şi abia apoi trebuie să se
stabilească drumul de urmat în cadrul blocului comunitar. Istoria ne-a învăţat
că orice structură începe să se autodistrugă în momentul în care ea devine
inutilă şi devine inutilă în momentul în care nu mai poate aborda probleme noi.
Sunt sigur că mai devreme sau mai târziu şi UE, şi instituţiile sale, vor veni
cu răspunsuri la problemele din prezent, care vor genera la rândul lor noi
întrebări. Dacă zona euro are propriile sale probleme pe moment, asta nu
înseamnă că nu îşi va găsi calea şi nu va prospera; altă soluţie nu are, nu
poate declara înfrângerea, căci ar însemna moartea accelerată a proiectului
european, cu un mare eşec la activ. De aceea, e important, ca români, să ne
continuăm drumul spre zona euro, respectând, desigur, paşii – şi ritmul –
dictaţi de economia noastră. Totodată, e important să gândim geopolitic în
termeni de partener ambiţios şi nu de periferie a Uniunii.
Revenind la funcţionarii români din intituţiile
internaţionale, cum ar putea statul să lucreze cu ei?
În primul rând
trebuie să existe o comunicare permanentă, atât instituţionalizată, cu
întâlniri periodice, clare, dar şi discuţii informale, ad hoc, de câte ori se
iveşte ocazia favorabilă. Problema de comunicare poate să nască polarizări care
nu sunt benefice nici României, nici Uniunii Europene, în general. Este
important să organizăm România pentru următorul mandat al Parlamentului
European şi al Comisiei Europene. Ce portofolii sunt cruciale pentru România?
Unde este important să avem români în cabinetele de Comisari? Avem schimbări la
vârf şi în Parlamentul European, dar şi la nivelul Consiliului - cu
oportunităţi de a avea români în jurul noilor lideri. Cine sunt românii care
îndeplinesc condiţiile de eligibilitate pentru a lucra în aceste Cabinete?
Trebuie urmărit calendarul numirilor şi stabilită procedura de sprijin acordat
românilor cu şanse de inserţie. Doar prin enumerarea ascestor întrebări ne dăm
seama de necesitatea unei colaborări între satul român şi funcţionarii
europeni.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu